Revolta de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Iaşi, extinsă şi la celelalte puşcării din ţară, a pornit de la un cumul de nemulţumiri ale deţinuţilor. Însă, acestea au atins cote maxime la începutul acestei săptămâni când, deţinuţii, efectiv, leşinau din cauza căldurii. După ce au fost scoşi la plimbare de către gardieni, aceştia nu au vrut să mai intre în celule.
În exclusivitate pentru 7EST, Alex Chiriac, în vârstă de 42 ani, ieşit din puşcăria din Copou acum două săptămâni, a povestit despre condiţiile execrabile în care sunt ţinuţi deţinuţii de la regimul închis. Chiriac ţine legătura cu foştii colegi de detenţie şi ştie exact ce s-a petrecut în spatele gratiilor. Bărbatul a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru infracţiuni legate de comerţul electronic şi şi-a petrecut ultima parte din detenţie la Iaşi, după ce fusese „găzduit” şi de penitenciarele din Botoşani şi Bacău.
Accesul la telefoane, oprit
Alex a povestit că a păstrat legătura cu foşti colegi de cameră, încă închişi în Penitenciarul din Copou. „Am reuşit să vorbesc cu ei după ce s-au revoltat. De două zile nu mai pot vorbi cu nimeni, pentru că nu mai au acces. Ei au fost scoşi la plimbare şi nu au mai vrut să intre înapoi în cameră. La ce căldură a fost, imaginează-ţi 24 de oameni într-o cameră de 16 metri pătraţi. Totul a început pe secţia a 6-a. Au rupt trei rânduri de gratii şi au scos plasa că nu se mai putea respira. Cei care s-au urcat pe acoperiş au fost susţinuţi cu apă, ţigări şi alimente. Cei care au căzut de acolo au fost prinşi şi au luat măcel. Gândeşte-te că sunt instanţe care au obligat penitenciarele să asigure patru metri cubi de aer de om. Mulţi care au dat în judecată s-au trezit scoşi de la muncă şi de la alte drepturi”, susţine Alex Chiriac.
Mâncare proastă, ploşniţe, violuri agreate
Fostul condamnat a mai povestit şi aspecte legate de „calitatea” meselor. Acesta spune că mâncarea s-a mai îmbunătăţit în ultimile luni, dar nu cu mult. Legumele nu erau spălate, ciorbele fiind servite alături de pietre şi pământ, iar, în loc de carne, grăsimea reprezenta trista amintire a unui animal sacrificat. „Nimic nu se întâmplă în puşcărie fără acordul gardienilor. Telefoanele sunt introduse cu ajutorul lor, plăţile se fac către ei. Nici violurile nu sunt departe de ştirea lor. În puşcărie se spune că violatorii şi pedofilii şi-o iau. Dar, nimeni nu ştie pentru ce ai intrat. Un gardian poate să spună oricând că eşti pedofil şi, fiind nou în cameră, eşti violat de ceilalţi care, la rândul lor, au trecut prin asta. Ai spune « mersi » dacă ai fi violat cu p...a. S-au folosit picioare de la scaun sau alte obiecte. În acel moment se cheamă că eşti «lăchit» (spurcat n.r.). Din acel moment, asta este cartea ta de vizită. Asta se întâmplă şi la Iaşi şi peste tot”, a mai spus Alex. Acesta a continuat explicând că, la Iaşi, igiena este foarte greu de întreţinut. Problema cea mai mare nu o reprezintă păduchii, ci ploşniţele şi şobolanii.
Alex Chiriac acuză multe nereguli din puşcăria din Iaşi
Corupţia din Penitenciar
Oficial, sumele alocate pentru fiecare deţinut în parte sunt suficiente. Alex Chiriac a povestit că a observat multe lucruri care conduc la ideea că banii sunt direcţionaţi în mod suspect. „Eu am fost şi la regimul deschis din Iaşi. Acolo este altă poveste, sunt condiţii umane. Erau gardieni care spuneau că îşi dau demisia dacă se întorc la regimul închis. Am observat pe un deviz al unui cărucior de cărat alimente că a costat 7.900 lei. Cum să coste atât!? Probleme sunt şi la programele educaţionale. Sunt deţinuţi care primesc hârtie că au trecut prin acel program, fără ca măcar să ştie să scrie. Veneau la examene şi li se dădeau rezultatele. Ce reeducare e asta, ce învaţă condamnatul din asta?
Plus, am prins pe Iaşi unul cu o condamnare de şase ani pentru infracţiuni la legea circulaţiei. Nu a omorât pe nimeni, nu a accidentat”, îşi aminteşte Alex.
Gardienii te consideră colet
Alex îşi mai aminteşte şi de comportamentul gardienilor care ar lăsa de dorit. Aceştia caută tot timpul să-i provoace pe unii deţinuţi. Se uită prin dosarele acestora şi, când văd o victimă sigură, o „atacă” după ce se asigură să nu aibă relaţii sau bani în afara penitenciarului. „Sunt mulţi «ciobani», dar şi gardieni omenoşi. Primii vorbesc urât şi caută scandal. Îţi spun că te bocăncesc pentru că te uiţi urât. Şeful gardienilor este Liviu Chilug. El nici nu se complică, pune pe altcineva să te nenorocească. Am prins o bătaie între deţinuţi, l-au bătut cu parii minute în şir, nimeni nu a intervenit, decât foarte târziu. În puşcărie eşti considerat un simplu colet sau o simplă marfă. Apelul de dimineaţă se făcea cu picioarele. Mai ales cu bighidii, cei care au până în 21 de ani”, a mai spus fostul deţinut.
Asistenţa medicală, o glumă
Pentru a primi un minimum de atenţie medicală este nevoie de multe aprobări care pot dura cu lunile. În acest timp, boala ori se agravează ori socotelile cu viaţa se încheie definitiv. „Am fost cu un cancer la tiroidă ca să fac analize. Doctorul din penitenciar mi-a spus că trebuie aprobare. Analizele costau 40 de lei. Mi-au dat aprobare ca să fac analizele, dar trebuia şi de la comandant aprobare şi nu am primit-o. Am făcut cerere din nou şi mi s-a aprobat, dar, între timp, au trecut două luni. Nici psihologii nu fac nimic. Mi s-a recomandat un curs antidrog pentru că la percheziţii aveam o ţigară cu marijuana. M-a luat că sunt dependent şi că nu îmi dă nicio o hârtie. Până la urmă mi-a dat-o cu sictir că sunt vreun drogat”, a susţinut Alex Chiriac.
Teodorescu este liber acum
Coleg cu profesorul Gelu Teodorescu
În ultima perioadă de detenţie, Alex Chiriac a fost coleg de cameră cu Gelu Teodorescu, condamnat la doi ani şi jumătate în dosarul „Mită la PSD”. „Am fost coleg cu el. Un om foarte deştept. Nu suferea, se descurca în puşcărie. În fiecare zi, învăţam câte un cuvânt nou de la el”, a încheiat Chiriac.
Bacău: „Am scos un coleg din ştreang”
În acelaşi dosar cu Chiriac, puşcărie a făcut şi Radu Agachi. Acesta a precizat că aceleaşi condiţii proaste sunt întâlnite şi la celelalte penitenciare din ţară. Dacă voia să-şi rezolve o problemă stomatologică la Bacău, era trimis la Craiova, şi asta după multe cereri, chiar dacă erau condiţiile necesare în penitenciarul unde era încarcerat. „Nu contează cine eşti, dacă ai muşchi, bani. Dacă ai intrat şi se închide uşa, psihicul contează. Altfel, eşti mort. Am văzut oameni cât casa, care se pierdeau după o zi de detenţie. Am scos un coleg din ştreang. Eu am avut noroc, am ştiut să mă descurc, dar ceilalţi? Este ca un lagăr din punctul de vedere al condiţiilor. Eu am făcut opt luni în arest şi în puşcărie la Bacău. Mi-am luat condamnare cu suspendare, dar am stat în puşcărie. Am făcut dublă pneumonie, iar medicul îmi recomanda ceva, dar şeful de secţie nu aproba. Te lasă să mori. Un coleg a făcut infarct în celulă şi nu puteau să-l scoată pentru că nu erau aprobările şefilor. Târziu, a venit o ambulanţă, fără doctor. Nu ştiu cum, a supravieţuit până la urmă. Penitenciarele cheltuie pentru trei pâini calde pe zi. Mănâncă un deţinut trei pâini? Asta-i la Bacău”, povesteşte Radu Agachi.