La Direcţia de Asistenţă Comunitară, lucrurile sunt foarte simple: eşti cu şefa, o duci bine; mişti în front, îţi cauţi alt serviciu. Nora unei prietene pe care adus-o lângă ea, de la fostul loc de muncă, a semnat şase contracte cu Direcţia, lucru pentru care există o anchetă a procurorilor. Hilară, dar şi tragică, este povestea unei şefe de serviciu pusă să facă un chec pe placul şefei. Pentru că nu avea umplutură, „bucătăreasa” a fost muştruluită de şi-a luat bagajele şi a plecat peste graniţă.

Luminița Munteanu a ajuns chintesența vătafului pe moșie dintre toți șefii de instituții publice din Iași. Zeci de angajați de la Direcția de Asistență Comunitară au fost martori la momente-cheie care i-au reliefat trăsăturile de caracter: lipsă de respect pentru subordonaţi, mişmaşuri, concursuri dubioase, comportament arogant, lipsă de compasiune. Şi totuşi, coafura, împrospătată zilnic la saloane de lux, rezistă.

Semna în numele nurorii

Într-o societate civilizată, doar următorul caz ar fi suficient pentru înlăturarea din funcţie a Luminiţei Munteanu. După ce a fost numită la şefia Direcţiei de Asistenţă Comunitară (DAC), a adus-o alături de ea, iniţial printr-un transfer de şase luni, pe Mariana Beteagu, cu care fusese colegă la Casa Studenţilor. Cele şase luni au devenit cinci ani, iar ca trupa să fie completă, Beteagu şi-a adus şi sora să lucreze, la Registratură.

Binomul Beteagu-Munteanu a pus apoi la cale o afacere cu iz clar de conflict de interese. Firma nurorii lui Beteagu, SC Four B Consulting&Project, a încheiat, în perioada 2011 – 2013, şase contracte cu Direcţia, pentru consultanţă tehnică. „În cadrul acestor contracte, Mariana Beteagu a fost diriginte de şantier, deşi ea era muncitor calificat I, gradaţia 5 la Aprovizionare. Nu avea studiile de diriginte, conform legii. Ea a semnat în numele nurorii toate actele şi facturile și tot ea a încasat şi banii proveniţi din cele şase contracte, ca reprezentant al firmei nurorii“, a precizat Lucian Bratu, fost coordonator la Centrul de zi persoane în vârstă, dar şi diriginte de şantier la toate investiţiile majore făcute de DAC.

Beteagu a fost în același timp și executant, și beneficiar, și a luat bani în ampele ipostaze. Directoarea Luminița Munteanu a fost înștiințată de acest abuz grav dar nu a luat nicio măsură împotriva prietenei sale.

Luminiţa Munteanu este implicată adânc în afacerea necurată pentru care este anchetată prietena şi subordonata sa Mariana Beteagu (foto mic)

Cercetată pentru trei infracţiuni

Valoarea contractelor de pe filiera prietenă-soacră-noră a fost de circa 20.000 de lei, fără TVA. Defalcat, sumele au variat între 200 de lei şi 1.600 de lei pe lună. Cazul a ajuns în atenţia procurorilor, Vasile Chifan, şef Secţie urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, dispunând declinarea soluţionării la Parchetul de pe lângă Tribunal. Acuzaţiile pentru care trebuie să răspundă Mariana Beteagu: abuz în serviciu, înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Oamenii mei sunt mai buni ca ai lor

Este un exemplu din „filosofia” de lider a actualei şefe de la DAC. Un altul îl reprezintă modul de numire a celor din „cercul încrederii”. „De când a ajuns la DAC, Luminiţa Munteanu a făcut tot posibilul să-şi aducă oamenii ei. Ne-a punctat de la început că este numită politic și are mână liberă“, a povestit Lucian Bratu.

El exemplifică prin mai multe situaţii. Potrivit bărbatului, unul dintre oamenii cheie din cadrul DAC Iaşi este Ilona Mihăescu. Aceasta este şefă la Resurse Umane, conduce Comisiei de Disciplină şi are şi funcţia de consilier juridic. „Mihăescu a fost la început doar şefă compartiment juridic. Pe urmă a devenit şefă de birou şi pe urmă şef serviciu. Cu acordul Luminiţei Munteanu, postul de şef Birou a fost transformat în şef Serviciu Resurse Umane, decizia de numire în funcţia respectivă fiind semnată chiar de Ilona Mihăescu. Practic, Ilona Mihăescu a sfidat toate legile, semnându-şi singură decizia de numire în funcţie. Luminiţa Munteanu a fost de acord cu acest gest flagrant deoarece Mihăescu o ajutase în 2011, ataşând o adeverinţă care nu corespunde cu înregistrările din carnetul de muncă al doamnei Munteanu pentru concursul pe post susţinut la Bucureşti“, a spus Bratu.

„La prima şedinţă, aceasta ne-a spus că ea a fost numită politic şi va face ce vrea ea”, Lucian Bratu, fost angajat la DAC Iaşi despre Luminiţa Munteanu

Mânăreli pentru numirea unui şef de serviciu

Cazul Ilona Mihăescu nu este singular. Munteanu ar fi angajat ilegal un inginer pe post de şef serviciu. „În 2013, a numit-o pe Mariana, de profesie inginer, în funcţia de şef al unui serviciu de specialitate din cadrul DAC, făra ca această persoană să deţină studii de specialitate în domeniul ştiinţelor sociale. Aceasta a luat examenul de-abia după ce s-a scos condiţia de a fi absolvent de asistenţă socială“, mai afirmă Bratu.

Tot la favoritisme şi tot în 2013: Carmen Faraon a fost adusă pe postul de inspector la serviciul Indemnizaţii. „După câteva luni, aceasta a început să semneze acte în calitate de consilier juridic. De-abia în 2014, după un control al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Faraon a dat concurs şi a devenit consilier juridic. Asta deşi nu îndeplinea condiţiile necesare. Pentru a nu exista discuţii, a fost mutată şefă la Centrul «Bucuria», tot printr-un concurs măsluit“, acuză fostul angajat DAC.

„Stăpânul achiziţiilor“ face de toate

O altă persoană foarte importantă din Direcţie, pe care Bratu consideră că se bazează Luminiţa Munteanu, este Aurelian Lupulescu. „Iniţial, el a fost şef la serviciul Administrativ, dar, în urma unor nereguli găsite în urma unui control făcut de Curtea de Conturi, a fost mutat. Pentru a nu-şi pierde omul de încredere, doamna Munteanu l-a pus anul acesta pe Lupulescu şeful serviciului Aprovizionare - Achiziţii Publice. Se ducea cu maşina unităţii şi făcea aprovizionarea de la aceleaşi firme agreate. Achiziţiile erau directe, fără publicitate pe SEAP. Era omul de legătură cu toate subunităţile economice din municipiu. El semna factura de achiziţii, el dădea bun de plată, deşi nu avea voie, el făcea recepţia“, a menţionat Bratu.

Umilire pe plan personal

Dacă persoanele care au făcut ce a vrut Luminiţa Munteanu au avut parte de recompense din partea acesteia, cei care au îndrăznit să nu fie de acord cu ea au avut de suferit. Este cazul lui Andrei Henea, care a dat Direcţia în judecată pentru că a fost dat afară. „La sfârşitul lui 2013, am avut o discuţie cu doamna Munteanu în care i-am explicat că nu mi se pare normal să completez într-un caiet A4 ceea ce scriam deja în foile de parcurs. S-a enervat şi mi-a spus să predau cheile de la maşină. M-a detaşat la punctul de lucru de la fostul Vitafef, ca muncitor necalificat”, povesteşte Henea.

Ulterior, a tot fost trimis, pentru perioade scurte, să îndeplinească diferite munci, până într-o zi. „M-a chemat şi mi-a spus să accept un post de magazioner, fără a avea gestiune. Nu am acceptat şi mi-a desfiinţat postul. În aceste condiţii, i-am dat în judecată”, spune Henea, care a depus însă tardiv plângerea. El a adăugat că la un moment dat a fost umilit de Luminița Munteanu, care i-a spus: „Cine stă cu unu ca tine, la cât câștigi tu?!“

Îşi bate joc de cei pe care nu-i agrează

O altă persoană care nu ar fi în graţiile Luminiţei Munteanu ar fi Constantin Zalomir, inspector la Compartiment Achiziţii şi Prelucrarea Datelor. „A fost forţat de mai multe ori să plece. A fost pus să care alimente. I-a luat şi calculatorul de la birou. De câţiva ani, omul suportă totul pentru că acum mai are câteva luni până la pensie“, precizează Bratu. Zalomir a refuzat să confirme cele spuse de fostul coleg: „Eu îmi desfăşor activitatea normal. Nu pot să vă spun mai mult!“

O altă persoană despre care Bratu spune că a avut parte de un tratament degradant din partea Luminiţei Munteanu a fost Cristina Danilov: „Doamna era şef serviciu Autoritate Tutelară şi şefa o punea să-i facă de mâncare. A fost pusă să-i facă un chec, pe care l-a refuzat pentru că nu avea umplutură! I l-a dat înapoi şi a certat-o de faţă cu mai mulţi colegi. În cele din urmă, doamna a plecat în Republica Moldova.“

„Cine stă cu unu ca tine, care câştigă 740 de lei?!“ Aşa i-ar fi spus şefa de la DAC lui Andrei Henea, care îi era subordonat

Munteanu: „Nu-mi hărţuiţi angajaţii!“

Luminiţa Munteanu a declarat că se simte hărțuită şi că toate informaţiile furnizate de Bratu şi Henea sunt minciuni.

Citește și Șefa DAC Iași a făcut la SECRET achiziții de 700.000 de euro

„De ce îmi hărţuiţi angajaţii şi îi întrebaţi cum mă comport eu cu ei?! Daţi crezare unor vorbe spuse de doi oameni care au fost daţi afară pentru acte de indisciplină? Eu am acte cu care pot demonstra. Mi-au făcut o groază de plângeri şi procese, dar am să demonstrez că nimic nu este adevărat din ceea ce spun ei“, a spus pe un ton ridicat Luminiţa Munteanu, care a ameninţat 7EST cu un proces în instanţă.

Toate amenajările de la „Spiridon” au fost sparte în 21 de lucrări care au ajuns la Tech Confort, prin încredințare directă. Aproape tot caimacul de lucrări de reparaţii de la Spitalul Sf. Spiridon merge de doi ani, neabătut, spre aceeaşi societate. Tech Confort a încasat deja 1,5 milioane lei, dar aşteaptă şi alte contracte.  Managerul spitalului susţine că legea a fost respectată şi că, deşi mică, Tech Confort e firmă serioasă.

Un alt exemplu de bun public prădat cu complicitatea autorităţilor care, pe de o parte vorbeau de privatizări de succes, iar pe alta băteau palma pentru devalizarea avutului naţional. În perioada comunistă era una dintre fabricile importante din Iaşi, cu 2.700 de angajaţi. După 1990 a reprezentat doar o tentaţie a rechinilor imobiliari care au vânat-o pentru terenul valoros. Acesta a ajuns în portofoliul lui Michael Nseir, un prieten al liderului PNL Relu Fenechiu. Flagrantul prostiei Statului în cazul Moldoplast îl reprezintă vânzarea sediului administrativ de către Nseir, către Oficiul de Cadastru, pentru 2,8 milioane de euro. În prezent, Nseir belfereşte şi şi-a construit cea mai mare piscină din Moldova, aidoma încăperilor dintr-un palat oriental.

Cu mii de angajaţi în anul 1990, Fabrica de Mase Plastice Iaşi, denumită ulterior Moldoplast, a murit în anul 2002. Existaseră ceva încercări ratate de a schimba specificul producţiei, făcute cu investiţii serioase, dar interesul pentru terenul de sub fabrică era mult prea mare, iar lupta pentru stârpirea corupţiei – mult prea mică.

Ce forţă: mii de angajaţi

La începutul anului 1990, fabrica ieşeană avea 2.700 de angajaţi. Fix zece ani mai târziu, când fabrica încă producea bidoane, sacoşe, folii şi alte materiale plastice, numărul angajaţilor scăzuse la 700. În anul 2003, numărul salariaţilor Moldoplast nu depăşea 400 şi fabrica începuse să aibă datorii imense către Stat, deşi avea activitate. Şi a avut activitate până în anul 2011, când ultima secţie a intrat în insolvenţă. „Au avut un proiect ratat, prin anul 2000, să producă tapet. Piaţa pentru ce ieşea pe poarta fabricii era tot mai mică şi au vrut să reorganizeze activitatea şi să producă altceva. Chiar au investit în linie de producţie, dar nu a mers şi au abandonat”, ne-a explicat Doru Alexandrescu, lider sindical.

Sediul Moldoplast vândut de Nseir stă închis, iar afaceristul se bucură de rezultatele relaţiilor excelente pe care le-a cultivat în toate mediile politice din Iaşi, inclusiv la nunţi (foto mic)

O vânzare prea avantajoasă

În anul 2005, la un an de la venirea la putere a Alianţei DA (PNL şi PD), AVAS a vândut cea mai mare parte a fabricii către sirianul Michael Nseir, unul dintre prietenii buni ai deputatului PNL de la acea vreme, Relu Fenechiu. Cei doi se ştiau încă de pe băncile facultăţii. Şi cu Dan Cârlan, şeful PD de atunci, Nseir avea o relaţie excelentă, ultimul cumpărând o parte din fabrica de confecţii a acestuia, din Tătăraşi.

Tranzacţia prin care Nseir a cumpărat pachetul majoritar de la Moldoplast te lasă şi acum cu gura căscată: preţul a fost de doar 4 milioane de euro (un milion plătit plus încă trei obligaţie de investiţii şi datorii de achitat), în condiţiile în care unele evaluări indicau valoarea afacerii la cel puţin 9 milioane de euro. Era vorba de peste 10 hectare de teren şi hale. Acesta deţine acum în zonă mare parte din teren, dar şi o fabrică de confecţii care funcţionează într-o fostă hală a Maselor Plastice.

Nimeni nu ştie dacă sau cât a achitat Nseir din datorii sau ceea ce a promis că va investi, dar în 2011 Moldoplast a intrat în insolvenţă, aşa că alt lucru este sigur: marota AVAS cu privatizarea în scopul relansării activităţii a fost doar o propagandă, despre care, cel mai probabil, mai-marii zilei de la acea vreme au ştiut că e o minciună.

Tunul de la Cadastru

Paguba adusă Statului român s-a văzut foarte clar. Agenţia Naţională de Cadastru a plătit pentru doar o parte din ceea ce vânduse sirianului Michel Nseir aproape 3 milioane de euro. Concret, acesta a vândut, în anul 2008, birourile Moldoplast (1.500 mp) pentru 2,88 milioane de euro. Pentru ca Oficiul să se mute la Moldoplast mai era nevoie de lucrări de construcţie evaluate la peste 1,2 milioane de euro. În total, suma plătită de stat doar pentru clădirea de birouri urma să ajungă la peste 4 milioane de euro, dar investiţia în lucrări de construcţie a fost îngheţată. Pe lângă suma încasată pentru clădirea de birouri, în conturile sirianului au intrat, din 2009, şi sume greu de cuantificat obţinute pentru închirierea terenului de sub actualul Baumax.

„Linişte şi pace”

Lichidarea Moldoplast a fost una dintre cele mai liniştite operaţiuni. Angajaţii nu au protestat deloc, în comparaţie cu salariaţii de la Tepro, Terom sau Nicolina. „A fost linişte şi pace. Oamenii îşi luau salariile la timp, nu aveau motive de nemulţumire. Mai mult, când au început să trimită în şomaj, nu au trimis grupuri mari. Trimiteau câţiva, nu se auzea nicăieri nimic. A fost aşa până la lichidare, în 2011”, şi-a amintit Doru Alexandrescu.

Acesta spune că în ultima perioadă funcţionează doar o parte din ce fusese Moldoplastul pe vremuri, sub denumirea de Ceproplast. Firmă integral privată, fabrica a fost relocată pe Aurel Vlaicu. „Mai există acolo o parte din vechii angajaţi ai Moldoplastului, dar baza fabricii este prin alte domenii de activitate”, ne-a mai spus Doru Alexandrescu.

Unul dintre băieţii lui Nseir s-a pozat cu prietenii în impunătoarea piscină a casei tatălui său (foto mic)

Michael Nseir, vilă opulentă la Pietrărie

Cumpărătorul fostei fabrici de mase plastice din Iaşi, Michael Nseir, este proprietarul unei vile imense din zona Pietrărie. Piesa de rezistenţă a proprietăţii este piscina acoperită, situată în curte. Situată pe strada Constantin Brâncoveanu, casa principalului beneficiar al vânzării Moldoplast este de departe cea mai mare din zonă. Apărată de un gard imens, din piatră, curtea este acoperită în totalitate de gazon. Ca o ciudăţenie, strada Constantin Brâncoveanu are, în partea de sus, către ieşirea din sat spre Motel Bucium, un drum extrem de prost, slab pietruit. De la intersecţia care duce către casa lui Nseir se întinde frumuseţe de asfalt care coboară în drumul principal din comuna Bârnova. Aproape că se poate spune că Primăria a asfaltat special această stradă, care nu este reparată până în capăt.

7EST a intrat în posesia unei fotografii din piscina acoperită a casei proprietarului de la Moldoplast. Despre această investiţie se spune că este cea mai mare de acest gen din Moldova. Este evident faptul că a costat o avere, judecând după finisaje şi, mai ales, după dimensiune.

Conform Google Maps, care deţine instrumente precise de măsurare a terenului, proprietatea lui Michael Nseir de la Pietrărie are aproximativ 5.700 de mp. Vila are o amprentă la sol de peste 300 mp, iar piscina are o suprafaţă de peste 600 mp. Pe proprietate se mai găseşte un teren de tenis de 480 de mp.

Ambrono a fost unul dintre managerii de bază ai fabricii

Unul dintre cei mai longevivi directori din Iaşi

Sergiu Ambrono este numele unuia dintre cei mai longevivi directori care au activat în fabricile comuniste din Iaşi. Acesta a fost în funcţii de conducere la Fabrica de Mase Plastice, devenită apoi Moldoplast SA, mai bine de 40 de ani. Înainte de 1990 a fost director comercial al fabricii comuniste, iar după 1990 a devenit director general, funcţie pe care a ocupat-o până în anul 2005. În acel an a fost înlocuit din funcţie, devenind director tehnic, funcţie din care s-a pensionat. Sergiu Ambrono mai este cunoscut pentru că, în 2014, la 73 de ani, s-a recăsătorit cu Lira Grecu, în vârstă de 75 de ani, realizatoarea unei emisiuni culinare de la TVR.

Citește și Luminița Munteanu, noua Chirițoaie a Iașului. 20.000 de lei „umflați” pe relația prietenă

Pierderi de 3 milioane de lei sub comanda lui Nseir

După preluarea fabricii ieşene de către Michael Nseir, Moldoplast a avut, într-un singur an, pierderi de 3 milioane de lei. În anul 2007, societatea ieşeană a raportat o cifră de afaceri de 6 milioane de lei, din care jumătate a reprezentat-o valoarea pierderilor. În acel an, societatea mai avea doar 150 de angajaţi şi aproape că nu mai funcţiona.

Unul dintre cele mai mari lanţuri hoteliere din România a facilitat distrugerea unui monument istoric din fosta fabrică de bere şi a fost amendat modic după ce şi-a recunoscut vina. Ulterior, firma a contestat amenda, iar un judecător i-a anulat-o, ceea ce l-a făcut pe şeful de la Direcţia de Cultură Iași să se adreseze procurorilor.

Patronul unui lanţ hotelier de renume se va alege la Iaşi cu plângere penală pentru distrugerea unei părţi din fabrica de bere din Păcurari.

Ciudăţenia unui judecător

Fosta fabrică de bere din zona Păcurari, parte monument istoric, se află în proprietatea societăţii bucureştene Continental Hotels SA, condusă de omul de afaceri Radu Enache, totodată preşedinte al Federaţiei Industriei Hoteliere din România.

Un beci al fabricii, iniţial în stare foarte bună, a ajuns într-o stare avansată de degradare. Reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Cultură au explicat că proprietarul a fost înştiinţat că nu a respectat legea, nu a împrejmuit obiectivul, situaţie recunoscută de către cei de la Continental Hotels SA. În aceste condiţii, a fost aplicată o amendă modică, de 5.000 de lei, care însă a fost contestată de societate. Judecătorii ieşeni au analizat dosarul şi au dat parţial dreptate reclamanţilor, transformând amenda în avertisment.

 Aşa arăta, pe vremuri, intrarea în beciul din fabrică

Conflictul continuă

Decizia instanţei a nemulţumit conducerea Direcţiei pentru Cultură care a anunţat că va depune plângere penală pentru distrugerea unui monument istoric. ”Beciul respectiv a fost lăsat de izbelişte, l-au distrus. Le-am atras atenţia să refacă intrarea în beci, dar nu s-au conformat. Şi-au recunoscut vina, dar nu au făcut nimic. În perioada următoare vom depune o plângere la Poliţie şi la Parchet pentru distrugere. Nu este normal ce se întâmplă. Noi am dat aviz în zonă, până în acest moment, doar pentru împrejmuirea terenului. Nu sunt înregistrate solicitări pentru alte intenţii, de construire, amenajare”, susţine Virgil Băbîi, directorul Direcţiei pentru Cultură Iaşi. Patronul lanţurilor hoteliere Continental şi Ibis, Radu Enache, nu a putut fi contactat.

Citește și Luminița Munteanu, noua Chirițoaie a Iașului. 20.000 de lei „umflați” pe relația prietenă

Istoria fabricii de bere

Fabrica de bere datează din 1868, fiind situată, conform istoricilor, „sub dealurile Muntenimii (Copoul de azi), de la vale de cişmeaua lui Păcurar”. Iohan Goldzric Herlitz, cunoscut ca primul doctor al Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi, a fost primul proprietar al fabricii. În 1937, Beniaminovici a devenit unic proprietar, până la naţionalizarea din 1948. După Revoluţie, în 1991, fabrica a fost privatizată şi a devenit Zimbru SA, pentru ca, după 16 ani, în moarte clinică, să ajungă în portofoliul Continental Hotels SA.

Numai terenul de sub cinematograf valoarează între 500 și 700 de euro/mp. Cineva din RADEF București ar trebui să aibă insomnii după această tranzacție scandaloasă. Ghenadie Covaliu, patronului discotecii Skye, a cumpărat cu 226.000 de euro un spațiu de 1.455 mp. O casă de 100 mp în Aurora se vinde cu 250.000 de euro. Cinema Copou a fost subevaluat de 5-6 ori față de valoarea reală și s-a vândut fără licitație.

Afacerea Cinema „Copou” s-a perfectat pe 29 decembrie, exact când se trag marile tunuri la Guvern, între Crăciun și Anul Nou. Toate tranzacționările de cinematografe din țară se parafează la sediul RADEF din București, departe de ochii autorităților locale.
Tranzacția s-a făcut cu un singur ofertant, Bax Serv SRL, administrată de omul de afaceri basarabean Ghenadie Covaliu, cel care era și chiriaș al localului. Prețul fixat, fără o licitație, așa cum ar fi fost normal, este ridicol: 226.000 de euro la o suprafață de 1.455 mp. Altfel spus, Cinema Copou s-a vândut cu 155 de euro/mp, un preț derizoriu.
Numai terenul de sub cinematograf valorează între 500 și 700 de euro/mp, deci negocierea trebuia să înceapă de la cel puțin 700.000 de euro.

Imobiliarii vorbesc de alte preţuri

Reprezentanţii firmelor de imobiliare din Iaşi au precizat că faţă de 2010, preţurile nu diferă cu mult, mai ales în zona Copou, cunoscută ca fiind destul de inaccesibilă. ”În acest moment, efectiv la vânzare, un metru pătrat valorează 500 de euro. Dacă vorbim de clădire, în funcţie de finisaje, se ajunge şi la 1.400 de euro metrul pătrat. Nu sunt diferenţe mari faţă de anul 2010, dar pot spune că în acest an avem o piaţă curajoasă. Pe Copou nici nu ai cu ce să compari pentru că nu sunt prea multe imobile la vâzare. Aici intervine oferta unică de vânzare”, ne-a spus Ciprian Diaconu, reprezentat Fidelia Casa.
Amplasarea în chiar inima Copoului, în cea mai râvnită zonă rezidențială a Iașului, ridică foarte mult prețul, pentru că nu mai sunt aproape deloc terenuri disponibile. De exemplu, compania TNT Imobiliare are la vânzare, pe strada Aurora, o casă de 100 mp și teren aferent de 270 mp. Prețul cerut: 250.000 de euro, adică mai mult decât s-a vândut Cinema Copou, care are 1.455 mp. 

Cinema Copou, un trofeu imobiliar vândut de RADEF fără licitație

Legea a apărut înaintea contractului

Primarul Mihai Chirica vrea ca toate cinematografele din Iaşi să intre în administrarea municipalităţii. Referindu-se strict la situaţia din Copou, edilul susţine că va cere instanţei să anuleze actul de vâzare-cumpărare dintre Radef şi Bax Service SRL, pentru că legea 303 privind trecerea cinematografeleor în administrarea primăriilor a apărut înainte de semnarea contractului.
„Am solicitat anularea contractului pentru că legea este apărută în 2008, înainte de semnarea contractului. Este ca şi cum un proprietar de monument istoric vrea să vândă şi nu întreabă primăria dacă este interesată. Pe noi nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să cumpărăm. Noi am fi vrut să preluăm acest imobil, pentru că nu există sală de spectacole în Copou. Nu s-a discutat cu cei care ocupă în acest moment clădirea. Noi discutăm cu proprietarul RADEF, care a încheiat tranzacţia”, a explicat Chirica. Contactat, Ghenadie Covaliu nu a dorit să comenteze declaraţia făcută de primarul interimar.

Şi Dacia e pe listă

Chirica a mai precizat că şefii de la Radef au promis că vor renunţa la sălile Victoria şi Republica fără să menţioneze obiectivele Dacia, Tineretului sau Copou. În acest moment, cinematograful Tineretului este în paragină, în urma unui incendiu, iar cinematograful Dacia este închiriat prin interpuşi de către deputatul Daniel Oajdea. Contactat telefonic, acesta nu a putut oferi lămuriri cu privire la durata contractului încheiat cu RADEF. „Sunt în şedinţă”, s-a scuzat Oajdea.
Nici conducerea RADEF Bucureşti nu a putut fi contactată, singurul număr disponibil al instituţiei fiind un număr de telefonie fixă la care se apelează în gol.

Nu puteau să reziste

Cinematografele Victoria şi Republica nu mai au nicio şansă să reziste mai ales că nu există niciun interes privind investiţiile din partea structurilor centrale. Mai mult, au acumulat datorii către furnizorii de utilităţi, situaţia fiind destul de sumbră: 14 spectatori pe zi. De exemplu, din 2011 cinematograful Victoria a înregistrat datorii la utilităţi de 50.939 lei, plus penalităţi de 200.296 lei. 

E ceva distracție în spațiul cumpărat de Covaliu cu doar 226.000 de euro

Probleme pentru Skye

În fostul cinematograf din Copou, Ghenadie Covaliu a deschis clubul Skye. Conform datelor financiare, situaţia societăţii Bax Serv SRL nu este cea mai bună, aflându-se în reorganizare judiciară. În 2014, Covaliu apare asociat cu un anume Iurie Rusnac. Societatea a fost înfiinţată în anul 2000. Anul trecut, a înregistrat o cifră de afaceri de 384.774 lei şi un profit minor, cu un număr de 17 angajaţi. Cel mai bine le-a mers în 2008 când au înregistrat o cifră de afaceri de 1,3 milioane lei şi un profit de 170.835 lei.

Citește și Revoltător: Cinema Copou, cumpărat de Ghenadie la preț de vilă

RADEF, vaca de muls a tuturor

Conform presei centrale, cel mai atractive cinematografe din Bucureşti au ajuns şi în proprietatea unor oameni de afaceri care au devenit patroni de presă. În 2004, Domino Film SRL, care aparţinea Mediapro Pictures a lui Adrian Sârbu, a închiriat cu doi euro pe metru pătrat cinematograful Luceafărul din Bucureşti. L-a transformat în Pro Cinema. În acelaşi an, închiriază şi Cinematograful Libertăţii cu 95 eurocenţi pe metru pătrat. Peste un an, instituţiile de control au arătat că închirirerile sunt abuzive. Nu în ultimul rând, cinematograful Excelsior ajunge, indirect, la Dan Voiculescu. Chiria: 0,69 euro pe metru pătrat. În fostul cinema funcţionează studiourile Antena1 şi Antena3.

Săptămâna trecută, 7EST a publicat o anchetă referitoare la zecile de service-uri auto din Iaşi, care nu sunt autorizate de RAR. În aceste locuri, se folosesc piese de duzină, necertificate, meseriaşii sunt fără şcoală, reparaţiile sunt mai ieftine, dar fără nicio garanţie.

În condiţiile în care e vorba de încasări nefiscalizate, toţi banii se dau la negru şi asta fără ca reprezentanţii Registrului Auto Român să le inspecteze.

În plus, această piaţa neagră a service-urilor auto reprezintă o concurenţă neloială pentru cei care au investit sume uriaşe pentru a lucra correct şi, în unele cazuri, o mare sursă de şpagă pentru inspectorii RAR.

În sfârşit, s-au autosesizat!

La doar două zile de la apariţia anchetei noastre, timp de două zile, inspectorii RAR din 8 judeţe, împreună cu agenţi ai Poliţei Locale Iaşi, au desfăşurat o amplă acţiune de control în municipiul Iaşi şi în localităţile limitrofe. Astfel, s-au luat la puricat punctele de lucru unde se efectuează activităţi de reparaţii şi întreţinere a vehiculelor rutiere, la unele dintre acestea constatându-se că aparţin unor operatori economici neautorizaţi din punct de vedere tehnic.

În urma verificării a 83 de astfel de service-uri, au fost aplicate amenzi în valoare totală de 73.000 de lei şi s-a decis oprirea activităţii pentru 13 agenţi economici, iar în cinci situaţii activitatea a fost doar suspendată.

Doar şase service-uri neautorizate

Deşi în Iaşi sunt zeci de astfel de şandramale unde nişte meseriaşi se joacă de-a mecanica, inspectorii RAR au descoperit doar şase ateliere unde se desfăşurau activităţi de reparaţii şi întreţinere auto, deşi la acea adresă nu figurau agenţi economici înregistraţi fiscal. În alte 14 cazuri, agenţii economici au fost chemaţi la sediul Registrului cu documente suplimentare, necesare pentru finalizarea acţiunii de control.

Citește și Piața neagră a reparațiilor auto: imensa baltă cu șpagă a RAR

Inspectorii RAR susţin că ei pot legal doar să verifica aspecte legate de capabilitatea tehnică doar la operatorii economici. În ceea ce-I priveşte pe cei neînregistraţi fiscal, persoane fizice care desfăşoară activităţi în spaţii private, este necesară o activitate a autorităţilor locale, inclusiv Primăria Iaşi şi Poliţie Locală, care să îi identifice, să îi oblige să se înregistreze fiscal şi să îi aducă la cunoştinţa RAR pentru a li se stabili capabilitatea tehnică.

Ocazie rarisimă de a vedea cum gândesc cei care fac politică în numele ieșenilor. Adevărata imagine a conducătorilor celui mai mare partid din Iași, desprinsă dintr-un document-bombă ajuns în posesia 7EST. O depeșă plecată de la Iași către liderul PSD Liviu Dragnea s-a rătăcit printre mai multe conturi de mail din filiala ieșeană. Scrisoarea de 8 pagini este o turnătorie de un umor involuntar nebun, ca de la Regiune pentru Centru, cum era pe vremea lui Caragiale n Însă cererea adresată lui Dragnea este o informație absolut nouă: grupul „Chirica” cere suspendarea lui Victorel Lupu din funcția de președinte al filialei și organizarea de noi alegeri.

Un document apărut pe 20 noiembrie pe adresele de mail ale mai multor membri importanți din PSD Iași dinamitează filiala. E o plângere pe-alocuri emfatică, prin alte locuri patetică, trimisă de la Regiune la Centru, ca pe vremea lui Caragiale, și, așa cum scrie la carte, este bineînțeles anonimă. Epistola întinsă pe 8 pagini s-ar putea numi „Umbra lui Nichita. La Iași”, dar are o încheiere-bombă: lui Liviu Dragnea i se cere suspendarea lui Victorel Lupu din funcția de președinte al PSD Iași și refacerea alegerilor.

Chirica: „Suntem incompatibili”

Mailul a plecat de pe contul lui Vasile Cîtea, dar acesta nu-și asumă documentul. Materialul a circulat printre pesediști tot weekend-ul, pentru că era atașat unor dispoziții transmise în teritoriu de secretarul executiv al organizației județene. Documentul, trimis președintelui PSD Liviu Dragnea, are accentele unei turnătorii clasice, conținând exprimări naive, reproducerea unor scene din interiorul ședințelor din filială și o cerință imperativă: schimbați-l pe Lupu!

Reacțiile de la vârful PSD Iași au fost diplomate și ușor perplexe, însă răspunsul cel mai surprinzător este al primarului interimar Mihai Chirica, decis să dea cărțile pe față: „Știu acel material, a ajuns și la mine. Da, există incompatibilități majore între două grupări din PSD Iași, afirm clar că voi cere suspendarea lui Victorel Lupu. A alungat membri marcanți, cu anvergură intelectuală, de la conducerea Biroului Politic și consider că o reformă în interiorul partidului nu este posibilă în aceste condiții”.

Mihai Chirica și Victorel Lupu nu știu că au ajuns să se certe pe scenă, în văzul întregului oraș

Spaima de Nichita

La București a ajuns, joia trecută, un alt document, asumat oficial de Mihai Chirica, semnându-se „vicepreședinte BPN”, în care se face o analiză tehnică, pe statut, a tuturor încălcărilor regulamentelor interne din cadrul Consiliului Județean din 13 noiembrie, când s-a ales Biroul Politic (BPJ). Acest material de numai trei pagini a ajuns la presă și cerea liderului Liviu Dragnea refacerea alegerilor pentru BPJ Iași.

Însă al doilea document, plecat din contul de mail al lui Vasile Cîtea, e altă poveste. Plângerea începe reliefarea influenței lui Gheorghe Nichita asupra filialei din Iași, chiar și la această oră. Formulările prezintă un mare disconfort stilistic și o ortografie precară. Pe o pagină întreagă se spune că „Nichita a devenit obiectul unor anchete penale desfășurate de organele competente ale statului român, în speță DNA-ul”. Mai departe, „pata de imagine din contul domnului Nichita amenința să se extindă și asupra imaginii și prestigiului filialei Iași a PSD (...), deși cota de popularitate a domniei sale era undeva sub 7%”.

O expunere romantică

Teza a fost pomenită de Gabriel Harabagiu, unul din colaboratorii de bază ai lui Mihai Chirica, imediat după ședinta cu scandal de la PSD, acesta afirmând pentru BZI că „Nichita conduce în continuare filiala prin interpuși”. În „scrisoarea pierdută” se afirmă dihotomia: „S-au cristalizat două puncte de vedere, unul reformator care a dorit să deschidă partidul tuturor cetățenilor, care a dorit să facă un altfel de politică și care a dorit să se desprindă definitiv de metehnele trecutului, dar și un al doilea punct de vedere, partizan vechilor cutume, prin care s-a considerat, în mod greșit, ca PSD-ul la Iași se poate opune cu succes voinței populare și dorinței ieșenilor de a fi reprezentați de un alt tip de politician”.

Expunerea introductivă are o concluzie: reușita la Centru a lui Mihai Chirica „a tulburat gândurile reprezentanților vechilor structuri care, încă mai simt atașament față de persoana domnului Nichita Gheorghe”. Virgulele nu ne aparțin.

„Iași, Pașcani, Târgu Frumos, Podu Iloaie sunt în deplin acord cu planurile noastre pentru viitorul acestui partid. Nu e vorba de municipiu, așa cum se spune, ci de toate organizațiile importante din județ.” Mihai Chirica, președinte executiv al PSD Iași

Lovituri la ficat

În scrisoare se trece apoi la chestiune, ședința din 13 noiembrie: „Actualul președinte nu se poate rupe nici de vechile cutume de partid, nici de influența fostului președinte (...) conducând o ședință a Consiliului Județean în care s-au ridicat semne de întrebare, inclusiv cu privire la echipa de conducere de la nivel național”. Autorul epistolei îi transmite astfel lui Dragnea că are la Iași niște trădători.

Este relatată apoi ședința, semnalându-se că „grupuri de presiune au avut rolul de a incita la scandal și de a huidui orice punct de vedere contrar grupării Nichita Gheorghe”. Se spune că planul a fost stabilit dinainte și „coordonat de președintele de filială Victorel Lupu, omul de casă al fostului președinte Gheoghe Nichita”.

Delațiune la Dragnea: „Lupu ți-o coace!”

În ședință a fost scandal, iar documentul începe să dea drumul la bârfe: ”Impunându-i-se vicepreședintelui BPN Mihai Chirica să își exprime opinia doar la București”, și apare delațiunea supremă: „Lupu Victorel a lansat acuze la adresa conducerii centrale: <Domnul Dragnea și-a rezolvat problema la București așa cum a rezolvat-o și acum vrea să își pună oamenii și la Iași>, a susținut domnul Victorel Lupu.

Depeșa dezvăluie o concluzie: „S-a urmărit să fie înlăturați din viitoarea echipă de conducere toți cei care prin activitatea lor intrau în rezonanță cu conducerea centrală a partidului”. Apoi se face rezumatul întîmplărilor din ședința PSD Iași, subliniind încă o dată că s-a urmărit „contestarea mandatului președintelui Liviu Dragnea, acuzat de manevre de culise la Congresul partidului”, precum și faptul că „organizația Iași face opinie separată față de competența organelor centrale ale partidului”. Ideea principală este pedepsirea trădătorilor.

Naiv: nu prinde rădăcini la Iași

Aparența de turnătorie ușor naivă transpare din tonul folosit, exact ca în perioada romantică a democrației din Țările Române, surprinsă atât de bine de Caragiale: „Toate cele precizate reprezentând rodul metehnelor fostului președinte care dorește să conducă în continuare filiala, prin interpuși”. Se declară astfel ferm pericolul ca Nichita să fie în continuare adevăratul lider.

În urechile lui Liviu Dragnea sunt susurate noi pericole: „Presa locală și națională a titrat faptul că apropiații fostului președinte Nichita au preluat conducerea filialei și că fostul președinte urmează să conducă, din umbră, Biroul Permanent Județean, în cauză filiala Iași a PSD”. Arsenalul de argumente folosit în depeșa către Centru este de un umor involuntar: „Populația majoritară nu mai este partizana vechilor structuri și vechilor cadre. Noua politică a PSD asumată la nivel național pare a nu prinde rădăcini la Iași, fiind respinsă”.

LUPU suspendat!

Finalul este fără echivoc: „Ținând cont de încălcările statului PSD girate de noua echipă a președintelui LUPU, amintind și de noua politică a PSD asumată la nivel național și de așteptările populației cu referire la primenirea clasei politice, considerăm că actualul mod de a face politică a președintelui Victorel Lupu este incompatibil cu așteptările tuturor celor care doresc un PSD mai curat, mai puternic și legitim.

(…) Solicităm suspendarea domnului Lupu Victorel din calitatea de președinte al filialei Iași a Partidului Social Democrat, numirea unui președinte interimar care să pregătească filiala Iași pentru o Conferință extraordinară de alegeri.”

Până la reacții, o singură mențiune: numele LUPU apare cu majuscule în documentul original.

Reacții după „Scrisoarea pierdută”

Cristi Stanciu, consilier județean PSD, principalul aliat al lui Victorel Lupu, continuă să creadă în posibilitatea unui armistițiu în filială: „Nu este constructivă atitudinea beligerantă prin care este atacat public președintele PSD din interiorul boardului filialei. În perspectiva alegerilor, ar trebui ca cei care conduc partidul să realizeze un armistițiu și să-și asume proiectele politice de care s-au ocupat până acum: unul la nivel de județ și altul la nivel de municipiu. Într-un partid, colegii nu se atacă, ci se consultă. Dacă nu conștientizăm misiunea pe care o avem, ne vom trezi cu mari dificultăți din partea PNL, care va avea culoar liber, asistând la disensiunile din PSD”.

Vasile Cîtea neagă că ar fi autorul materialului adresat lui Liviu Dragnea, refuzând chiar să creadă că s-a cerut suspendarea lui Victorel Lupu: „Eu nu i-am trimis lui Dragnea niciun mail. Este o contestație la ultima discuție care a fost la partid și atât. Dacă vreun coleg «a transpirat» că ar fi existat o ciornă «făcută la sânge», în aia nu era nimic adevărat. Nu se mai poate vorbi despre Nichita dacă el nici nu mai este în libertate. Nu înţeleg de ce se tot dă foc la paie şi se vrea destabilizare. Nu cred că sunt unii mai reformatori decât alţii. De-a cursul timpului fiecare şi-a demonstrat implicarea şi e nevoie de toată lumea să tragă la aceeaşi căruţă. Sigur nu s-a cerut suspendarea lui Victorel Lupu. Această informaţie este o intoxicare!“

Primarul Pașcaniului, Dumitru Pantazi, a făcut parte din planurile lui Mihai Chirica pentru constituirea unui pol majoritar în BPJ, dar a picat la vot. Și el este rezervat în privința escaladării conflictului: „Nu am auzit despre vreun mail trimis de către Vasile Cîtea lui Liviu Dragnea. Cât priveşte implicarea lui Gheorghe Nichita în partid, vă întreb şi eu: cum ar mai putea fi aceasta posibilă?! Hai să gândim logic! Suspendarea lui Victorel Lupu? Eu nu am fost în ţară când a avut loc Consiliul Judeţean. Nu ştiu ce a fost acolo. Am auzit şi eu că ar fi fost nişte discuţii, dar mai mult nu ştiu“.

Gabriel Harabagiu, directorul Casei Studenților, un colaborator apropiat al primarului interimar, confirmă declarația din BZI, că încă simte prezența lui Gheorghe Nichita în PSD: „Impresia mea la BPJ, văzând atitudinea pe care o au unii în sală, a fost că în continuare Gheorghe Nichita conduce filiala ieşeană. Ascutându-i pe acei primari care spuneau că domnul Chirica nu este bun, am avut impresia că îl aud pe domnul Nichita. Nu am auzit nimic despre o suspendare a lui Victorel Lupu. Din auzite, ştiu că domnul Lupu şi-ar fi manifestat intenţia de a se retrage… Că atunci când a fost şedinţa de la Satu Mare s-ar fi dus cu demisia scrisă şi nu i-a fost acceptată de conducerea centrală.“

De ce se bat pe viață și pe moarte: locurile eligibile pentru Parlament

Săptămâna trecută, 7EST a prezentat listele cu propuneri pentru BPJ ale celor două tabere: Chirica respectiv Lupu. Frapa faptul că pe ambele liste figurau nume vechi din partid, mulți având probleme de integritate. Reforma nu se vedea la niciuna din părți. Marți, 24 noiembrie, Mihai Chirica a negat autenticitatea listelor: „Mi-au fost atribuite propuneri venite de la Victorel Lupu. Adevărul se va afla”.

Citește și Avem „Lista lui Chirica”. La PSD se aplică schimbarea „Noi între noi”

Scandalul provocat de alegerea Biroului Politic a fost pe măsura mizei pe care o reprezintă această structură: acolo se aprobă listele finale de candidați la Consiliul Local, Județean și, mai ales, pentru Parlament. Cum în PSD Iași sunt două grupări clar delimitate, interesul fiecăreia era de a obține majoritatea în BPJ, pentru că acolo se împart posturile.

Cîtea scrie „ve-ți”

În posesia 7EST a ajuns și copia unui alt mail trimis de Vasile Cîtea către membrii de vază ai filialei județene. Directivele secretarului executiv încep cu o greșeală de ortografie de clasa a III-a: „Vă transmit acest material în care ve-ți (sic!) găsi câteva solicitări privind alegerile locale 2016”.

Condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare după moartea a 14 oameni, Ionel Dumitriu şi-a reluat activitatea de transportator de persoane fără să arate că tragedia din 2009 l-a schimbat cu ceva. A trecut activitatea pe o firmă nouă, a pasat acţiunile pe numele soţiei, şi-a dublat numărul de curse, cifra de afaceri a crescut simţitor, dar responsabilitatea faţă de călători şi lege rămâne un vis. Firma Izvoraş SRL a primit zeci de amenzi în ultimii ani, unul dintre microbuze este un „cazan” cu 840.000 de kilometri la bord, şoferii nu taie bilete, iar deseori călătorii stau ca sardinele, capacitatea de locuri fiind mult depăşită. Instituţiile statului par incapabile să corecteze definitiv activitatea lui Dumitriu.

Afacerea sa a dus la la moartea a 14 oameni şi, cu toate acestea, Ionel Dumitriu îşi vede de treabă, încălcând din nou legile. Subterfugiile şi lipsa de reacţie a autorităţilor fac posibilă, în viitor, o nouă tragedie, cu acelaşi autor. Microbuzele lui Dumitriu, cu pasageri înghesuiţi, unii copii, străbat zi de zi acelaşi traseu al morţii, Iaşi-Scânteia, şi nimeni dintre cei abilitaţi nu face nimic.

Cursele spre Scânteia s-au reluat exact în aceleași condiții, cu amenzi de la autorități, cu hârburi care nu prezintă siguranță și cu capacitatea de transport depășită. E ca și cum firma de efecte pirotehnice și patronii de la Colectiv v-ar invita sâmbăta viitoare la o nou concert cu artificii.  

S-au repliat urgent

Firma Izvoraş SRL Iaşi i-a aparţinut lui Ionel Dumitriu, acelaşi personaj care deţinea, pe 14 august 2009, firma Valcris Trans. Societatea din urmă avea, pe atunci, licenţa de traseu pentru traseul Iaşi-Scânteia, precum şi microbuzul implicat în accidentul din acea zi, soldat cu moartea a 13 călători şi a şoferului.

Cine ar putea crede că Dumitriu şi asociatul său de atunci, Constantin Scântei, au fost năuciţi şi nu au mai ştiut de ei din cauza tragediei, se înşală. După o lună, Registrul Comerţului înregistra deja suspendarea activităţii societăţii, patronii aşteptându-se la ce e mai rău pe partea de daune. În noiembrie 2009, traseul morţii a fost transferat pe altă societate din patrimoniul familiei Ionel şi Carolina Dumitriu, SC Izvoraş SRL, şi a rămas în portofoliul acesteia până în prezent.

Anul următor, alt pas spre ştergerea urmelor: Carolina Dumitriu a divorţat de soţul său care, într-un mod suspect, în plin proces penal, a renunţat la toate bunurile sale în favoarea soţiei. Inclusiv firma Izvoraş SRL i-a cedat-o acesteia, împreună cu traseele de transport judeţene câştigate de societate. Conform Registrului Comerţului, administrator al Izvoraş SRL este şi în prezent Ionel Dumitriu. Acest lucru indică faptul că separarea din 2010 a fost de formă.

Microbuzul de Ipatele, care trece prin Scânteia, are 840.000 km la bord și arată deplorabil

Fără bilet şi cu loc în picioare

Una dintre cursele microbuzului de Ipatele, care trece şi prin Scânteia, pleacă din Autogara Metchim din Păcurari, în fiecare zi, la ora 10.15. De la peronul autogării, microbuzul pleacă de cele mai multe ori gol, pentru că următoarea oprire este lângă Gara Mare, la Oficiul Poştal nr. 2. Mai bine de jumătate din microbuz se umple aici cu oameni simpli, având câteva sacoşe de cumpărături. Traseul continuă apoi pe Nicolae Iorga şi, lângă clădirea Direcţiei Regionale Vamale, o nouă oprire. Microbuzul este deja plin. Pe traseu – Pasaj Nicolina – Capăt CUG, şoferul opreşte aproape în fiecare staţie de autobuz şi, dacă sunt pasageri care să meargă spre Ciurea, Mogoşeşti, Grajduri sau Scânteia, toate comune aflate pe drum spre Ipatele, şoferul nu refuză. Se poate călători pe o distanţă de 40 de km în picioare fără nici o problemă.

Din comentariile pasagerilor rezultă foarte clar că trei oameni în picioare nu reprezintă deloc aglomeraţie şi că, de multe ori, microbuzul geme de lume. Deja este doar un detaliu faptul că pentru banii daţi pe un bilet – 4 lei până la Mogoşeşti – şoferul nu a tăiat nici un bilet. Cu o zi înainte, pe acelaşi traseu, dar până la Ciurea, încasase 2,5 lei, tot fără a oferi nimic în schimb.

29 de curse de Scânteia plus 4 de Ipatele

Conform documentaţiei de pe site-ul Consiliului Judeţean Iaşi, instituţie care a intermediat obţinerea licenţelor între Ministerul Transporturilor şi firmele care au licitat, Izvoraş SRL deţine, în prezent, nouă trasee. Dintre acestea, de departe cel mai important este cel de Scânteia, care nu mai are capătul în comuna ieşeană, ci la 3 kilometri mai departe, în Boroseşti. Actele dovedesc faptul că firma Izvoraş SRL are 29 de curse zilnic, realizate cu 4 maşini – 3 microbuze de 19 locuri şi unul de 14 locuri.

Pe lângă traseul Scânteia – Boroseşti, firma mai operează, până la intersecţia cu Scânteia, un traseu de Ipatele, deservit de o singură maşină. Starea acesteia este jalnică. Plină de praf şi de mizerie, maşina, un Iveco, are la bord peste 840.000 de km. “Dacă maşina este întreţinută, poate avea şi mult mai mult de atât. Mai mult ca sigur, o maşină care transportă persoane din 2004-2005 a trecut de câteva ori peste numărul de 1 milion de kilometri, cât este cifra maximă înregistrată la bord”, ne-a explicat un inginer de la un service auto.

Luni, 23 noiembrie 2015: spre Scânteia se merge în picioare, bilet nu se taie. Patronul Dumitriu se joacă cu legile

Amenzi pe bandă rulantă, toate contestate

Din anul 2009, de la data accidentului de la Scânteia, când activitatea Valcris Trans a fost mutată pe Izvoraş SRL, firma a primit zeci de amenzi din partea mai multor instituţii de control, dar le-a contestat pe toate. Cele mai multe – 10 - sunt de la Poliţia Locală Iaşi şi vizează în special parcarea în locuri interzise. Urmează 8 amenzi de la CNADNR, pentru lipsa rovinietei care permite circulaţia pe drumurile naţionale.

În top urmează însă 4 amenzi de la Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi una de la RAR. Inspectoratul şi RAR verifică parametrii tehnici ai maşinilor, defecţiunile acestora, depăşirea timpilor de condus de către şoferi şi respectarea greutăţii maxime admise sau a numărului de pasageri dintr-un autovehicul. „Nu putem să ne pronunţăm acum în legătură cu amenzile de la Izvoraş SRL Iaşi, dar pot spune că toate controalele noastre vizează probleme de siguranţă în trafic: starea maşinilor sau a şoferilor. Amenzile de după 2012 sunt aplicate de noi, cele de dinainte de către RAR sau ARR”, a precizat Mădălin Timofte din cadrul Inspectoratului.

În lista amenzilor primite de-a lungul vremii de Izvoraş SRL se mai numără cele de la ITM şi de la ANAF. La numerele de telefon ale proprietarului, respectiv administratorului Izvoraş SRL nu a răspuns nimeni.

Accidentul din 2009 a bulversat o ţară întreagă

Accidentul de la Scânteia

Pe 14 august 2009, un tren care pleca din Iaşi către Braşov a izbit în plin un microbuz aflat pe şine în comuna ieşeană Scânteia. Salvatorii trimişi la locul accidentului, unul dintre cele mai grave de acest fel, a găsit 13 cadavre şi trei răniţi, dintre care unul foarte grav – şoferul Răzvan Apostu. Acesta a murit trei zile mai târziu.

În urma anchetei s-a stabilit că şoferul a ignorat semnalele de la barieră, fiind preocupat să numere banii. Când a văzut trenul, s-a panicat şi a oprit motorul. A încercat să pornească, l-a oprit din nou şi a fost izbit de tren. Iniţial, Ionel Dumitriu, unul dintre cei doi proprietari ai Valcris Trans, a încercat să spună anchetatorilor că Răzvan Apostu făcea transport fără ca el să ştie şi că ceruse microbuzul să-l testeze pentru a-l cumpăra. S-a aflat însă, după aceea, că şoferul lucra de fapt la negru.

Citește și EXCLUSIV. O „scrisoare pierdută” incendiază PSD: „Vrem capul lui Lupu!”

Patronii Ionel Dumitriu şi Constantin Scântei au fost acuzaţi de nerespectarea regimului de transport rutier, fals intelectual, uz de fals şi vătămare corporală din culpă. Au primit pedepse de 3 ani de închisoare cu suspendare. Societăţile de asigurare care au plătit daunele victimelor nu au avut ce să-i mai ia după proces, pentru că între timp Dumitriu divorţase. Carolina a primit cele mai valoroase proprietăţi: Izvoraş SRL şi un teren. Ionel Dumitriu s-a ales cu 50 % din Valcris Trans, firmă suspendată, 10% din Dio Trans, altă firmă supendată şi 50 % dintr-o mică firmă de la Ipatele.

Carolina şi Ionel Dumitriu, la ieşirea din Parchet, după accidentul de acum şase ani

Afacerea e stabilă

Cifra de afaceri a SC Izvoraş a început să crească în anul 2009, când a preluat traseele de la Valcris Trans. Conform Ministerului Finanţelor, societatea a înregistrat în acel an o cifră de afaceri de 1,1 milioane de lei, cu aproape 400.000 de lei mai mare decât în 2008. Cifra de afaceri a ajuns în 2010 la 1,7 milioane de lei, la 2,35 milioane în 2011, an în care a fost înregistrat 125.000 de lei profit. În 2012, cifra de afaceri a fost de 2,2 milioane de lei, iar în 2013 şi 2014 de câte 2,3 milioane de lei. În toţi aceşti ani, în mod curios, au fost raportate profituri sau pierderi nete foarte mici, de ordinul miilor sau zecilor de mii de lei.

Bianca Pavel, naşa preşedintelui suspendat al Consiliului Judeţean Iași, liberalul Cristian Adomniţei, a primit fără licitaţie un contract de 20.000 de euro de la OTIMMC, instituţie controlată de PNL Iaşi. Banii au fost daţi pentru organizarea unui târg de meşteşugari, la jumătatea lunii noiembrie. Relaţia Biancăi Pavel cu Oficiul este mai veche, firmele sale stabilind  recorduri la nivel naţional: au primit dublă şi triplă finanţare prin programele derulate pentru sprijinirea societăţilor la început de drum. Alţi 15.000 de euro, „sparţi” în patru contracte mai mici, atribuite tot direct, au ajuns la Vali Ţugui, alt personaj din siajul PNL Iaşi. Propulsat în 2013, de ministrul Transporturilor de la acea vreme, Relu Fenechiu, director general în minister, Ţugui a luat un purcoi de bani de la Oficiu pentru a populariza târgul la televiziunea sa online, „celebra” IBS.TV 

„Iubirea” de partid nu se uită niciodată. În noiembrie 2015, directorul Oficiului Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie (OTIMMC) Iaşi, Narcis Tăbăcaru, a dat parandarătul în contul sprijinului pe care i-l oferă PNL Iaşi pentru a fi şef al instituţiei. 35.000 de euro au ajuns, fără licitaţie, la naşa de cununie a fostului lider PNL, Cristian Adomniţei şi la un personaj notoriu în filiala din Iaşi, foarte apropiat de alt fost şef al liberalilor ieşeni.

Toţi banii la Bianca

În perioada 16 – 20 noiembrie 2015, în cadrul Programului naţional multianual pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului, OTIMMC Iaşi a organizat, la Palas Mall, Târgul Regional pentru Meşteşuguri şi Artizanat. De organizare s-au ocupat două firme din Iaşi, Spes Consulting SRL şi Ever Shape SRL. Cea de-a doua societate, la care 90% din acţiuni sunt deţinute de Felicia Artenie (o rudă a Biancăi Pavel care locuieşte în apartamentul din Oancea al acesteia) a primit 88.500 de lei pentru servicii de organizare. Caietul de sarcini indica faptul că „spaţiul va fi pus la dispoziţie de OTIMMC Iaşi”, aşadar Ever Shape nu a trebuit să plătească vreo sumă către Palas. În schimb, firma a adus mobilierul necesar amenajării unor ateliere destinate meşteşugarilor, mobilier pe care l-a luat înapoi după închiderea manifestării.

Luată prin surprindere, Bianca Pavel a respins faptul că ar avea vreo legătură cu firma: „E un client al nostru, îi executăm comenzi și le facturăm”. I s-a pus totuși în vedere că numărul de telefon de la Ever Shape, menționat la datele de contact ale firmei, este același cu numărul menționat la fostul Restaurant Camelot și același cu cel publicat de Bianca Pavel într-un anunț de vânzare a unui teren de 700 mp în Tudor Vladimirescu. Pusă în fața acestor detalii, Bianca Pavel a motivat că nu mai poate vorbi: „Mă grăbesc, sunați-mă altă dată”. Ulterior, n-a mai răspuns la telefon.

Conform caietului de sarcini, 80-90% din cei 88.500 de lei oferiți de OTIMMC au mers pentru închirierea mobilierului produs de Bianca Pavel.

Jumătate dintr-un film făcut la târg de familia Ţugui (foto mic) l-a reprezentat un interviu cu şeful OTIMMC Iaşi, Narcis Tăbăcaru (foto mare, dreapta)

Acces la finanțări publice cu nemiluita

Nu este prima relaţie a Biancăi Pavel cu OTIMMC. După falimentul Restaurantului Camelot din Campusul Tudor Vladimirescu, al cărui teren l-a închiriat de la Universitatea Tehnică, nemaiplătind chiria (în 2014, instanţa a dispus evacuarea şi a stabilit datorii ale firmei de 26.400 lei), femeia s-a orientat către afaceri de fabricare a unor produse manufacturiere, mai ales decuparea 3D a diverselor materiale.

Amenajarea unor locuri din oraş destinate copiilor pe timpul Sărbătorilor de iarnă, contracte atribuite de Servicii Publice sau trofeele de la recenta Gală a Operei Iaşi au fost realizări ale firmelor sale.

Până la acest moment însă, femeia pare că şi-a folosit din plin influenţa. Conform site-ului Tehnopolis, una dintre firmele familiei, Sit Trader Prod, a primit 154.000 de euro finanţare europeană cu sprijinul acestei instituţii subordonate, la acea vreme, finului Adomniţei. La rândul său, Ever Shape a încasat trei finanţări de la OTIMMC, în valoare totală de aproape 570.000 de lei, în 2011, 2012 şi 2014, fiind printre puţinele din ţară care au reuşit această performanţă.

Neagă realitatea

Şi o altă societate a Biancăi Pavel, Arhiliberal Design, sare din normalitate la acest capitol, Curtea de Conturi prezentând o listă cu 44 de firme din România care au primit dublă finanţare via OTIMMC, între 2011 şi 2013, printre acestea fiind şi această firmă, cu un total de aproape 140.000 de lei.

În ciuda evidenţelor, certificate şi de Registrul Comerţului, Bianca Pavel a încercat să nege legăturile cu firmele de mai sus: „Nu ştiu, am avut mai multe numere de telefon de-a lungul anilor” sau „Nici de această firmă nu ştiu nimic”, ultimul răspuns fiind despre Arhilberal Design unde, de fapt, deţine 100%. În final, Pavel s-a fâstâcit şi a spus că nu mai are timp să vorbească. „Aveţi şi mailul meu, dacă sunteţi atât de bine informaţi”, ne-a răspuns Bianca Pavel, cu invitaţia de a-i trimite întrebări. Femeia de afaceri nu ne-a mai răspuns până la închiderea ediţiei. Şeful OTIMMC Iaşi nu a putut fi contactat, în ciuda efoturilor repetate.

Târgul a arătat bine, surprinde însă împăienjenișul de firme sub care Bianca Pavel își ascunde identitatea

Fenechiu a avut mare grijă de el

Al doilea profitor OTIMMC, pe linie de partid, este Vali Ţugui, numit în 2013 director general în Ministerul Transporturilor în timpul mandatului lui Relu Fenechiu, lider PNL Iaşi la acel moment. Ce vremuri: Fenechiu îl pusese şi membru în Consiliile de Administraţie de la CFR Marfă, unde primea 2.000 de euro pe lună şi de la Alpha Rocas (firma de catering a Aeroportului Otopeni) de unde mai încasa 6.000 de euro anual.

După intrarea la închisoare a acestuia, Ţugui nu a rupt deloc legăturile cu partidul-mamă-tată, fiind orator de bază la întrunirile de anul trecut în care PNL Iaşi milita pentru construirea Autostrăzii Moldova.

Cu OTIMMC Iaşi, firma Spes Consulting a lui Ţugui a încheiat un contract de 44.890 lei pentru servicii de promovare a târgului.

Ţugui: OTIMMC m-a invitat

Întreprinderea Individuală a soţiei şi aceeaşi firmă Spes a mai primit alte trei contracte de la Tăbăcaru, în octombrie-noiembrie 2015, pentru servicii promovare şi editare materiale video, organizarea de seminarii şi work-shop-uri în cadrul EMPRETEC, un alt proiect derulat de instituţie.

Referitor la primul contract, de 10.000 de euro, Ţugui recunoaşte că „a fost încheiat prin achiziţie directă. Din câte mi-aduc amine, am primit o invitaţie prin fax de la cei de la OTIMMC Iaşi.“ Ţugui neagă însă vreo conexiune politică: „Eu nu am fost şi nici nu sunt membru PNL. În trecut, eu am fost membru PDL şi pe urmă am fost exclus.“

Morala: oricât de grea ar fi iarna, partidul e o pătură care te învelește, ferindu-te de vremea rea. Ai nevoie de bani? Instituțiile statului îți stau la dispoziție. Doar întinzi mâna și iei.

Pentru ce a încasat Ever Shape 20.000 de euro

Potrivit contractului încheiat de OTIMMC cu Ever Shape, firma trebuia să asigure o suprafaţă de aproximativ 100 mp în care să se desfăşoare ateliere de lucru cu tema promovării în rândul tinerilor a serviciilor şi produselor realizate de către artizani şi meşteşugari. Luând la rând obligaţiile societăţii, prevăzute în contract, 7EST a calculat că transportul standurilor au costat câteva mii de lei, materialele necesare susţinerii atelierelor de lucru - 13.500 de lei, plata a două persoane ca „personal support”, aproximativ 600 de lei. Firma ieşeană se mai obliga să realizeze identitate eveniment, semnalistică pentru prezentare expozanţi; servicii management, prezentare, informare, distribuire materiale de promovare şi prezentare (aproximativ 17.800 de lei), transmitere invitaţii de participare, realizare diplomă (aproximativ 1.000 de lei), asigurare curăţenie pe timpul târgului şi la predarea spaţiului (aproximativ 3.000 de lei).

Trăgând linie, din cei 88.500 de lei, Ever Shape a rămas cu un profit aproximativ de circa 50.000 de lei.

 Aşa arată „televiziunea” care a păpat bani buni de la OTIMMC Iaşi

Mii de euro băgaţi în promovare pe IBS.TV, televiziune-fantomă cu audiențe falsificate

Pentru promovarea târgului, Spes Consulting a primit suma de 44.890 de lei. Cea mai mare parte a banilor a mers pe difuzarea unor filme de prezentare a târgului la televiziunea online IBS.TV, altă afacere a familiei Ţugui. 7EST a calculat că familia Ţugui a rămas din acest contract cu un profit de circa 20.000 de lei.

Citește și Cum se moare la Neurochirurgie: asistentele sunt grăbite, medicii te ignoră, iar cazurile grave sunt tratate cu cinism

În cadrul unuia dintre contracte, Ţugui s-a angajat la difuzarea clipului de prezentare al Târgului care să atingă 10.000 vizualizări pe Facebook. Vizualizările şi utilizatorii de pe site-ul televiziunii, cruciali în obţinerea de contracte, mai ales că IBS.TV emite doar online, reprezintă un câlcâi al lui Ahile pentru afacerea familiei Ţugui. În vara anului trecut, după ce acţionarii s-au lăudat că atinseseră aproape 30.000 de spectatori într-o zi, analistul web Bogdan Panţoc a scris pe blogul personal un material cu titlul „IBS TV – un site prea mic pentru ce visează să fie”, unde a analizat datele din spatele acestei cifre şi a ajuns la concluzia: „La cum arată, estimez multe luni în care s-au adunat vizitele respective”.

Simțindu-se presat de dezvăluirile din 7EST, managerul Spitalului „Sf. Spiridon” a luat o măsură deșteaptă: a ales o altă firmă pentru finalizarea lucrărilor la UPU. Numai că Daftrading are același sediu cu Tech Confort, un apartament din Dacia, și aparține fratelui lui Gavriil Miron. Contractul de 382.000 de lei a fost dat unei firme cu cifră de afaceri 0. Anterior, Tech Confort câștigase 21 de contracte la „Spiridon” prin achiziții directe. Acum e aceeași Mărie cu altă pălărie.

După ce 7EST a atras atenţia asupra încredinţării directe către Tech Confort, pe bandă rulantă, a unor contracte pentru renovări la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi, conducerea unităţii medicale s-a făcut că schimbă firma aleasă pentru acest tip de contracte. Numai că schimbarea a fost ca-n vorba aia românescă, cu Tanda şi Manda: societatea care va finaliza clădirea UPU-SMURD din curtea spitalului are aceeaşi adresă cu Tech Confort şi aparţine lui Petru Miron, fratele lui Gavriil Miron, patronul de la Tech Confort.

Aceeaşi adresă, aceeaşi familie

Pe Bd. Dacia nr. 57, într-un bloc de 10 etaje, au sediul două societăţi comerciale care lucrează intens pentru Spitalul „Sf. Spiridon” din Iaşi. Până mai ieri, favorită a managerului Ioan Bârliba, încântat de calitatea lucrărilor realizate de firmă, era Tech Confort, care însă a fost “trădată” pentru o altă firmă: Daftrading Impex SRL.

Ultima societate, înfiinţată în 2006, a primit pe 27 noiembrie, la puţin timp după ce 7EST  a scris despre contractele luate pe bandă rulantă de către Tech Confort, un contract pentru lucrările prin care va fi finalizată clădirea UPU – SMURD din curtea spitalului.

Daftrading Impex şi Tech Confort au aceeaşi adresă - bulevardul Dacia 57, bloc DD6, etajul 8, apartamentul 3. Deloc surprinzător, cele două societăţi au şi acelaşi număr de telefon, dar mai au ceva în comun. Proprietarii lor sunt fraţi. Tech Confort îi aparţine integral lui Gavriil Miron. Daftrading Impex are doi acţionari: Petru Miron, fratele lui Gavriil, şi Laura Mihaela Tudose, care este şi administrator. Contractul acordat prin achiziţie directă de la Spiridon, pe 27 noiembrie, este de 382.411 lei, obiectul fiind “consolidarea şi reabilitarea clădirii UPU – SMURD”, conform documentelor.

Managerul Bârliba are o slăbiciune pentru fraţii din familia Miron, aceşti meşteri Manole ai lucrărilor din spital

O noutate pentru lucrările de la spital

Numele Daftrading Impex SRL nu apare în lista firmelor care au prins lucrări de construcţii în ultimii doi ani şi jumătate la Spitalul Spiridon. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Tech Confort. Într-o listă de 31 de contracte de renovare a diferitelor corpuri din unitatea medicală, 21 au fost date, prin încredinţare directă, firmei Tech Confort, cea a lui Gavriil Miron. Valoarea totală a contractelor respective a fost de peste 1,5 milioane de lei.

Contactat de 7EST, managerul Ioan Bârliba susţinea că avea nevoie de modificarea unor pavilioane ale spitalului pentru a face loc secţiilor de la fostul Spital de Urgenţe „Sfântul Ioan”, mutate în „Sfântul Spiridon”. În acest mod a explicat de ce a dat contractele pe bandă rulantă unei singure firme. El a menţionat că a preferat să procedeze aşa având garanţia că lucrările chiar vor fi executate. Bârliba a omis să recunoască faptul că Tech Confort a semnat contracte fără legătură cu secţiile de la fostul Spital de Urgenţe „Sfântul Ioan”.

„Nu este firma fratelui meu. Trebuie să mă interesez despre ce este vorba. Am fost sunat de domnul Bârliba care m-a luat la întrebări.” Gavriil Miron, patron Tech Confort

Bârliba: „Achiziţiile nu sunt făcute de manager”

După ce în articolul dedicat Tech Confort a invocat „urgenţa” drept motivaţie a atribuirii contractelor către Tech Confort, managerul de la Spitalul „Sf. Spiridon” a întors foaia. „Achiziţiile directe nu sunt făcute de manager”, a precizat Ioan Bârliba, întrebat fiind despre noua apariţie din peisajul lucrărilor de la Spiridon.

Conducătorul celui mai mare spital din Moldova nu a fost impresionat de legătura de rudenie dintre proprietarii firmelor care lucrează în ograda sa. „Care-i problema? Sunt contracte transparente”, a mai menţionat Bârliba, după care s-a retras din discuţie, motivând faptul că este la părinţii săi, care au probleme de sănătate. Niciun reprezentant al societăţii Daftrading Impex nu a putut fi contactat.

Cifră de afaceri zero ani la rând

Firma Draftrading Impex, înfiinţată în 2006, a avut activitate în primii patru ani, conform Ministerului Finanţelor. Între 2010 şi 2013 a avut cifră de afaceri 0. În anul 2014, societatea a avut o cifră de afaceri de 46.034 lei şi un profit net de 203 lei. Numărul mediu de angajaţi a oscilat anul trecut între 0 şi 3.

 Cele două firme împart acelaşi apartament dintr-un bloc din Dacia

Încă o „prăjiturică” pentru Tech Confort

La finalul lunii octombrie 2015, Tech Confort a primit contractul cu numărul 22 de la Spitalul „Sf. Spiridon”, ridicând valoarea acestora la peste 1,62 de milioane de lei, în doi ani şi jumătate. Unitatea medical i-a încredinţat direct, pe 20 octombrie, „Lucrările de reparaţii curente şi vopsitorie acoperiş clinici spital: Bloc Alimentar Pavilion E, Clinicile I-III Medicală – Pavilion K, Clinica de Gastroenterologie şi Hepatologie – Pavilion A, Clinica Cardiologie şi Clinica Oftalmologică – Pavilion B”. Valoarea: aproape 120.000 de lei.

Citește și EXCLUSIV. PNL încă își hrănește clientela: Bianca Pavel și Vali Țugui au supt bani în 7 zile cât câștigă alții într-un an

Clădirea UPU, afectată de insolvenţa Ted Construct

Licitaţia iniţială pentru renovarea şi extinderea UPU-SMURD de la Spitalul “Sf.  Spiridon” a fost adjudecată, în ianuarie 2014, de către compania Ted Construct. Contractul a fost de 4,2 milioane de lei, dar firma a intrat în insolvenţă când mai avea de executat 10% din lucrare. “Prefer o firmă mai mică, despre care ştiu că va termina lucrarea, decât o firmă mare la care se poate întâmpla orice”, a comentat Ioan Bârliba situaţia de la UPU în discuţia cu 7EST.

De ani de zile, el folosește spațiul ca depozit al service-ului, dar refuză să achite chiria. Asociația de pe strada Carpați l-a dat în judecată. Președintele asociației e timorat, patronul fiind foarte agresiv.

Patronul unui cunoscut service din Iaşi este implicat într-un scandal iscat în cadrul asociaţiei de proprietari Carpaţi, din cartierul Nicolina 2. Membrii asociaţiei sunt nemulţumiţi de faptul că Ioan Costin, patronul de la Electron Service SRL, nu mai plăteşte chirie pentru un spaţiu situat în casa scării. Conflictul este vechi de trei ani, şi s-a lăsat cu acţiune în instanţă, prin care asociaţia cere magistraţilor de la Tribunalul Iaşi să ceară evacuarea afaceristului. „Domnul Costin nu are dreptul să folosească acest spaţiu fără să plătească. Nici nu stă de vorbă. Se enervează dacă este întrebat”, a precizat un locatar din blocul 912.

Ocupă câţiva metri

La parterul blocului 912, scara A, funcţionează Electron Service SRL, pe o suprafaţă de 100 mp, aflată în proprietatea lui Ioan Costin. Numai că service-ul se foloseşte şi de un spaţiu de câţiva metri al asociaţiei, pentru depozitare. Respectiva bucată de hol din casa scării era folosită de Costin, care plătea lunar circa 200 de lei. Până într-o zi, când nu a mai avut chef să plătească.
Preşedintele asociaţiei a precizat că a apelat la ajutorul instanţei, în urma solitărilor făcute de locatarii nemulţumiţi. „A plătit chiria, până când a refuzat să o mai facă. Locatari vor să elibereze spaţiul respectiv. De câţiva ani nu mai plăteşte, dinainte de a veni eu preşedinte la asociaţie. Am încercat să vorbesc cu domnul Costin , dar refuză sistematic. Banii din chirie erau folosiţi pentru casa scării. Se mai amenaja în caz că se strica una-alta. Din chirii s-a făcut şi trotuarul din faţa blocului. Proprietarii au insistat să se ajungă în instanţă pentru evacuare”, a declarat Catinca Avârvarei, preşedintele asociaţiei.

Ioan Costin ocupă spațiul asociației de proprietari, iar de negocieri nu poate fi vorba: îi pune pe fugă pe toți

Costin s-a enervat

Contactat telefonic, Ioan Costin s-a arătat destul de iritat de întrebările adresate. ”Problema asta se discută la Tribunal. Nu vreau să fac niciun comentariu”, a spus Ioan Costin.
Conform dateleor finaciare oficiale, Electron Service SRL este înfiinţată la finalul anului 1991. Asociat în firmă mai apare Gabriela Costin. Anul trecut, cifra de afaceri a societăţii a fost de 245.913 lei, pierderi de 51.648 lei, la un număr de şase angajaţi. Societatea nu a mai fost pe plus de  ceva timp, din 2006, când înregistra un profit de 35.383 lei.

Iute la mânie

Patronul service-ului autorizat a fost implicat într-un scandal şi în urmă cu doi ani. Atunci, un client nemulţumit a declarat că nu a putut să-şi scoată televizorul de la reparat pentru că nu mai avea bonul în baza căruia trebuia să ridice dispozitivul. Când s-a prezentat la sediul societăţii a fost fugărit de către patron, invocându-se lipsa bonului. Culmea, cu câteva minute de incident, a fost înştiinţat că se poate deplasa pentru a ridica bunul. La acest scandal a fost nevoie de intervenţia poliţiştilor. În final, administratorul Electron Service a fost amendat.

Citește și Un patron din Iași acuză: „Șefii ISU închid ochii la stațiile GPL ilegale”

Alte scandaluri de la antenele GSM

Asociaţiile de proprietari din ţară au ocupat prima pagină a ziarelor în mai multe rânduri, după ce mai multe firme de telecomunicaţii au închiriat spaţii pentru montarea antenelor GSM. În 2011, la Timişoara, o antenă montată de un operator de telefonie deasupra unui bloc din centrul oraşului a dezbinat asociaţia de proprietari, încât s-a ajuns la plângeri penale sau chiar la scoaterea unei scări din asocaţie. Operatorul plătea pe an suma de 4.500 de euro. Jumătate din locatari erau mulţumiţi, pentru că din aceşti bani se asigura confortul din spaţiile comune. Cealaltă jumătate era preocupată de nivelul radiaţiilor. De aici şi scandalul. Însă, era semnat un contract pe zece ani, ce nu putea fi reziliat.

O scamatorie funciară despre care 7EST a scris în exclusivitate în august 2014 a fost confirmată de procurori. Procurorii a desfiinţat o reţea ai cărei membri sunt acuzaţi de un şmen cu terenuri la Drumul European. Sunt puşi sub acuzare oameni de afaceri, notari, angajaţi din Primăria Dumeşti şi de la Oficiul de Cadastru. Avocatul capilor reţelei susţine că rechizitoriul are lacune şi că dosarul a fost instrumentat iniţial de Emilian Eva, el însuşi implicat în afaceri imobiliare în zonă. 

La sfârşitul lunii trecute, Curtea de Apel Iaşi a început să analizeze legalitatea rechizitoriului în care au fost trimişi în judecată oamenii de afaceri Lucian Ailenei şi Mihai Petrişor. Cei doi au fost anchetaţi de către procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după au înşelat un ieşean căruia i-au vândut  un teren din comuna Dumeşti, în final demonstrându-se că nu erau proprietarii legali ai acelui imobil.

Două instituţii publice au angajaţi inculpaţi

În acest proces, ca parte civilă, s-au constituit Primăria Dumeşti şi Mircea Rotariu, fost patron al Doner Kebab din Tudor Vladimirescu, cel care a crezut că a cumpărat 10.000 de mp la Drumul European. În final, a aflat că Petrişor şi Ailenei nu erau proprietari legali.

În dosar mai sunt trimişi în judecată notarii Georgeta Maximovici şi Raluca Andriescu, care nu au verificat cu atenţie actele la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare, Ioan Bazgan, cadastrist în Primărie, soţia sa, Lelioara, Cotae Elena Cristina, Elena Aurora Albu şi Simona Elena Afteni, ultimele două registratoare la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din Iaşi.

7EST a deschis ediția din 19 august 2014 cu această afacere

Tomaşeschi: Şi-a băgat coada Eva

Prin vocea avocatului lor, inculpaţii Petrişor şi Ailenei susţin că totul e o „făcătură”, în timp ce păgubiţii cred că magistraţii vor constata legalitatea întocmirii rechizitoriului de către procurori şi vor dispune începerea judecăţii.

O decizie în acest sens va fi luată, cel mai probabil, la termenul de pe 18 decembrie, în camera preliminară.

Avocatul Dragomir Tomaşeschi, care îi apără pe Ailenei şi Petrişor a precizat că acest dosar a fost instrumentat iniţial de procurorul Emilian Eva, şi el cercetat pentru fapte de corupţie. „Vorbim de o situaţie binecunoscută de la Dumeşti, acolo unde domnul fost procuror Emilian Eva, acum inculpat, şi-a desăvârşit averea. În rechizitoriu sunt multe lacune, inclusiv de legislaţie, de încadrare. Instanţa va decide dacă faptele sunt de natură penală, civilă sau administrativă. Vorbim de situaţii în care mii de terenuri au fost intabulate greşit”, a spus Tomaseschi.

Lucian Ailenei riscă ani buni de închisoare

Scamatorie descoperită după un an

Scandalul de la care a început ancheta a avut loc în 2008, când Mircea Rotariu, în calitate de patron al firmei OMR Instalaţii, îşi dorea un hectar de teren, amplasat în comuna Dumeşti. Acesta se afla într-o zonă valoroasă, la marginea Drumului European. Terenul era deţinut de Lucian Ailenei şi Mihai Petrişor, controversaţi afacerişti din zona imobiliară locală. Proprietarii au cerut pe teren 125.000 de euro. Contractul s-a încheiat, Rotariu având de gând să construiasca acolo o hală şi un sediu de firmă. Surpriză însă: la un an de la tranzacţie, a apărut o femeie pe nume Aniţa Deceanu, din Leţcani, care şi-a declarat calitatea de moştenitor al terenului tocmai vândut. Totul s-a dărâmat ca un castel de nisip.

Și Maximovici are sechestru

Ancheta procurorilor a stabilit apoi vina mai multor persoane care au contribuit la parafarea afacerii pe traseul Primărie-notar-Oficiul de Cadastru. Georgeta Maximovici, fost preşedinte al Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici şi asociata sa, Raluca Andriescu, au bunuri sechestrate încă dinainte de a fi trimise în judecată. Maximovici şi-a declinat orice vină, dând vina pe cadastrişti.

În 2013, pentru această pizerie, executorul judecătoresc a cerut 425.000 de lei

Altă lovitură pentru capul reţelei

Lucian Ailenei are 34 de ani şi este născut în Botoşani. Deţine mai multe spaţii comerciale, printre care şi fostul bar Cannabis din zona Copou. Însă, la un moment dat, Ailenei a împrumutat nişte bani de la Cristian Mihuleac, fost asociat la Cannabis, pe care nu i-a mai returnat. În consecinţă, Mihuleac l-a executat silit în instanţă, cerând şi obţinând valorificarea unui spaţiu pe care Ailenei îl deţinea lângă Liceul „Vasile Alecsandri”, spaţiu unde funcţionează Pizzeria Via Margherita.

Citește și La „Spiridon”, astă seară sifonăm în familie. Bârliba a schimbat Tech Confort cu firma fratelui

Cu câţiva ani în urmă, în anii de glorie a retrocedărilor, Ailenei era mandatar pentru bucureşteanca Doina Ghelţ, urmaşă a boierilor Bădărău. Femeia a revendicat mai multe suprafeţe în zona Iaşului, în timpul mandatării lui Ailenei  primind 10 hectare de teren pe care nu avea dreptul să le aibă. Presa locală a scris că totul ar fi fost făcut cu complicitatea lui Dragomir Tomaşeschi, prefect în acea perioadă.

Premieră pe piaţa eliberărilor condiţionate de VIP-uri. Relu Fenechiu pare că a abandonat scrisul de cărţi în favoarea brevetelor de invenţie. A depus deja la OSIM trei astfel de cereri: microhidrocentrală plutitoare, cric încorporat în maşină şi stingător auto cu senzori. Dacă lucrările de până acum, inclusiv o carte, îi vor fi acceptate, Fenechiu ar putea scăpa de minimum patru luni de detenţie.

Relu Fenechiu ar putea fi un om liber mult mai devreme decât data normală, mai 2017, când se va ajunge la executarea a două treimi din pedeapsă.

Condamnat în dosarul „Transformatorul” la 5 ani de închisoare cu executare, fostul ministru liberal al Transporturilor a fost încarcerat în ianuarie 2014, dar a reuşit deja să şteargă câteva luni din detenţia pe 2017 după ce a depus la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci trei brevete de invenţie.

Cric încorporat

Pe 30 martie 2015, Relu Fenechiu a depus o cerere de brevet de invenţie pentru o „Metodă de ridicare a automobilelor utilizând un dispozitiv încorporat”. Invenţia fostului politician se referă la o metodă de ridicare a unui automobil cu pană de cauciuc utilizând un soi de cric încorporat în caroseria maşinii, acţionat electric sau hidraulic. Invenţia este prezentată pe larg în cerere de brevet şi are două variante: ridicarea maşinii cu patru cricuri hidraulice încorporate în caroserie sau cu două „picioare” montate în stâlpii automobilului şi acţionate de motoare electrice. Conform documentaţiei depuse de Fenechiu la OSIM, „Dezavantajul principal al cricurilor clasice îl reprezintă dificultatea utilizării acestora şi, mai ales, riscul de accidente în utilizarea pe un teren în pantă”.

Cricul şi microhidrocentrala, pasiunile din puşcărie ale fostului „tartor” al Iaşului

Hidrocentrală plutitoare

Nu este foarte clar cu ce anume doreşte fostul deputat PNL să revoluţioneze domeniul producerii energiei electrice cu ajutorul apei, mai ales că hidrocentrala plutitoare pentru care solicită brevetul, cerere depusă în mai 2015, există deja. Fostul ministru descrie în cererea de brevet o hidrocentrală ancorată pe un curs de apă, care transformă mişcarea lichidului în curent electric cu ajutorul unei roţi cu zbaturi.

Relu Fenechiu vorbeşte despre invenţia sa ca şi cum ar fi descoperit-o acum, deşi conceptul de hidrocentrală plutitoare există deja. “Instalaţiile propuse nu necesită acumulări bazinale, deci nici baraje sau stăvilare, astfel încât sunt eliminate problemele de mediu pe care le generează hidrocentralele clasice: oprirea aluviunilor în amonte şi eroziunea necontrolată în aval, problemele de biodiversitate cauzate de oprirea migraţiei faunei acvatice etc”, menţionează liberalul în cererea de brevet. Acesta susţine că microhidrocentrala plutitoare pe care a inventat-o poate fi amplasată pe orice apă curgătoare.

Stingător automat pentru maşini

În luna octombrie, OSIM a publicat un nou brevet de invenţie solicitat de Relu Fenechiu. Acesta a inventat un dispozitiv automat care previne şi stinge incendiile unei maşini în caz de accident. Pe scurt, trei senzori raportează că a avut loc un accident şi o centrală dă comanda pentru ca o valvă să taie carburantul de la rezervor către motor, precum şi alimentarea cu energie electrică de la baterie. În acelaşi timp, centrala comandă ca o capsulă cu praf antiincendiu să se spargă peste motor, prevenind apariţia unui foc. Nu este clar din cererea de brevet de invenţie ce senzori vor fi utilizaţi sau cum va fi realizat dispozitivul.

La brevetul pentru cric, alături de Relu Fenechiu apare şi fratele său, Lucian, precum şi Mihai Bogdan Damian, fost şef la Fene Grup, ambii condamnaţi şi ei, în acelaşi dosar. Damian mai este trecut în brevetul pentru stingător, microhidrocentrala fiind doar a “şefului”.

Or fi eficiente?

OSIM nu a comunicat încă dacă Relu Fenchiu va primi sau nu brevetele de invenţie, instituţia comunicând doar că cererile sunt în lucru. “Sunt în stadiul de cereri de brevet. Dacă vor fi aprobate sau nu, asta nu ştie nimeni, în afară de oamenii de la OSIM”, ne-a spus profesorul Ion Sandu, inventator ieşean recunoscut.

„M-am uitat pe acele documente depuse de către domnul Fenechiu la OSIM şi nu pot spune dacă ele funcţioenază sau nu, dar pot spune că au fost întocmite de către o persoană familiarizată cu astfel de documentaţie. Eu am depus o astfel de cerere mai demult şi cei de la OSIM nu înţelegeau ce doresc să brevetez. Am rugat un inventator obişnuit cu termenii de specialitate să-mi întocmească documentaţia şi rezultatul a fost că nu-mi mai recunoşteam eu invenţia”, a declarat profesorul Cornel Munteanu din cadrul Facultăţii de Mecanică de la Universitatea Tehnică Iaşi.

Citește și Șocul de a-ți pierde și a doua mamă: 44 de copii din Iași strămutați în 2015

O carte încă nepublicată

7EST a publicat în urmă cu câteva luni un text în care anunţa că Relu Fenechiu urma să publice, la Editura Performantica din Iaşi, o lucrare ştiinţifică intitulată „Ingineria avansată - soluţie strategică pentru o dezvoltare durabilă a regiunii de Nord-Est“. Cartea a fost depusă la editură de către avocaţii lui Fenechiu, a fost corectată şi i-a fost retrimisă pentru ultimele rectificări. Numai că, din iulie, Relu Fenechiu încă nu şi-a retrimis cartea pentru tipar. Conducerea Penitenciarului Vaslui, acolo unde Fenechiu  se găseşte acum, a menţionat pentru 7EST că lucrarea lui Fenechiu nu a ieşit pe poarta unităţii.

Fenechiu a fost foarte atent să nu fie filmat după ce a fost încarcerat. Se spune că a albit

Ar putea ieşi în ianuarie 2017

Încarcerat în ianuarie 2014, Relu Fenechiu avea de ispăşit o pedeapsă totală de 5 ani de închisoare – 60 de luni de detenţie. Dintre cele 60 de luni, conform legii ar urma să petreacă după gratii două treimi, dacă va fi apreciat ca un deţinut model. Din acestea, fostul ministru al Transporturilor a ispăşit deja 23 şi îi rămân încă 17. Pentru fiecare lucrare ştiinţifică ar putea primi, în principiu, o reducere a pedepsei de 30 de zile, astfel că pentru cele trei invenţii şi o carte (dacă vor fi admise de OSIM/va fi publicată, în cazul volumului) va sta cu 4 luni mai puţin. Cu alte cuvinte, Relu Fenechiu ar putea fi liber în ianuarie 2017 doar pentru ce a publicat până acum. Legea spune că două zile de lucru la o carte sau la un brevet se socotesc ca trei zile executate.

Sfera de influenţă creată de Relu Fenechiu produce bani grei şi la aproape doi ani după ce „şeful” a ajuns în puşcărie. Engeko, fosta Fene Grup, a câştigat un contract de 150.000 de euro pentru livrarea de echipamente informatice către Incubatorul de Afaceri de pe Şoseaua Naţională, proiect ce aparţine Profile Business Consulting (PNC). Administratorul PBC este Alina Hăilă, fosta asistentă a lui Relu Fenechiu, patron Engeko. Tot PBC a înhăţat şi o parte importantă dintr-un proiect POSDRU derulat de o firmă din Bucureşti, contractele atribuite aici ajungînd tot la prietenii din partid. 

Fosta Fene Grup, redenumită Engeko, va livra echipamentele informatice necesare Incubatorului de Afaceri de pe Şoseaua Naţională, proiect derulat din fonduri europene de către Profile Business Consulting, firmă ce le aparţine Alinei Hăilă, fosta asistentă a lui Relu Fenechiu, şi lui Michael Nseir, prieten al fostului lider PNL. Licitaţia, adjudecată la valoarea de 645.000 de lei, a avut un singur ofertant: Engeko.

Anunţ postat 8 zile

Anunţul pentru licitaţia organizată de către Profile Business Consulting pentru achiziţionarea echipamentelor informatice necesare Incubatorului de Afaceri de pe Şoseaua Naţională a fost valabil timp de 8 zile pe un site aflat doar în atenţia cunoscătorilor - fonduri-ue.ro. Contractul a fost încheiat, pe 13 noiembrie, cu Engineering and General Constructing SRL Iaşi (Engeko), fosta Fene Grup – singura firmă care s-a prezentat la licitaţie.

Societatea este administrată în prezent de către Cristian Ghibu, un apropiat al fostului deputat. „Nu am ce comenta referitor la această licitaţie. Ne-am prezentat cu un preţ bun şi am câştigat. Estimarea fusese pentru o sumă de peste un milion de lei, noi am asigurat livrarea echipamentelor cu 645.000 de lei. Engeko nu se ocupă strict de astfel de tranzacţii, dar este o colaborare pe care o avem cu Tehnorom, altă firmă din cadrul grupului”, a precizat Ghibu. Tehnorom este tot a lui Fenechiu şi comercializează echipamente IT.

O imagine face cât o mie de cuvinte. În stânga e uşa firmei lui Hăilă, în dreapta, cea a societăţii lui Fenechiu. La mijloc sunt fondurile europene

Comisia de licitaţie: doi din trei

Din comisia de licitaţie care a desemnat drept câştigător firma Engeko au făcut parte Alina Hăilă, unul dintre acţionarii Profile Business Consulting (membru PNL, fostă şefă de cabinet a lui Relu Fenechiu), managerul de proiect Alexandru Chiţimuş şi Monica Chirvase.

Conform unui profil de socializare, Chirvase este membră activă a PNL Iaşi. Deloc surprinzător este faptul că firmele Engeko şi PBC au aceeaşi adresă şi uşile lor sunt alăturate. “Toată procedura s-a făcut cu respectarea legislaţiei. Anunţul trebuia să fie postat cu 6 zile înainte de licitaţie, noi l-am lăsat 8. Relaţiile dintre şefii firmelor nu mă privesc pe mine. Eu am implementat un proiect care nu are nici o legătură cu partidul”, a menţionat Alex Chiţimuş, managerul proiectului. Acesta ne-a mai explicat că, în contul celor 645.000 de lei, Engeko furnizează laptop-uri, sisteme desktop şi televizoare pentru Incubatorul de pe Şoseaua Naţională. „Procedura a fost transparentă, putea veni la licitaţie orice firmă. Nu am avut decât o singură ofertă, şi aceea sub preţul pe care l-am estimat”, a mai adăugat Chiţimuş.

Proactiv: bani grei pe filieră de partid

La alt proiect european derulat de Profile Business Consulting, pentru ocuparea forţei de muncă, în valoare de 5,6 milioane de lei, s-au conectat atât de mulţi liberali încât nu mai este loc de ei. Proiectul „ProActiv – Program integrat de ocupare pe piaţa muncii din regiunile Nord Est, Sud Muntenia şi Bucureşti Ilfov” a fost accesat de către RomActiv Business Consulting din Bucureşti, firmă aparţinând lui Mihai Radu Onofrei. PBC, firma Alinei Hăilă, a devenit partener în cadrul acestui proiect. În cadrul parteneriatului, PBC a primit jumătate din valoarea proiectului, conform declaraţiilor lui Alexandru Chiţimuş. „Din grupul ţintă de 800 de persoane cărora le era destinat proiectul, noi ne-am ocupat de 400 de persoane”, a menţionat Chiţimuş.

Ficu a păpat şi de aici

PBC a organizat licitaţii pentru bucăţi din proiectul derulat pe Regiunea Nord-Est şi, ca un făcut, banii au intrat în conturile unor liberali. Training Cariere SRL a obţinut 20.120 de lei pentru 4 tipuri de cursuri, iar Europersonal SRL 9.900 de lei. Ambele firme aparţin unui membru PNL – Antonia Sofronia. La rândul său, liberalul Anghel Ficu a luat, prin firma sa de consultanţă, Development Training Consulting, 37.000 de lei, pentru cursuri de florar-decorator şi agent de pază.

PBC a mai dat aproape 400.000 de lei firmei Leadermark Centru de Resurse şi Evenimente SRL, prin două contracte. Firma aparţine Ciprianei Tănase, care a fost, între 2012 şi 2013, consilier al ministrului liberal al Muncii şi Protecţiei Sociale din acea perioadă, Mariana Câmpeanu.

 Hăilă este credincioasă până la capăt şefului în al cărui cartier de vile locuieşte de altfel

Ridicarea clădirii – tot la Fenechiu

Din valoarea totală a proiectului Incubatorului de Afaceri, UE a suportat peste 22 de milioane de lei. Restul sumei a venit de la Guvern – 4,5 milioane de lei şi de la firma care a accesat proiectul – Profile Business Consulting.

Şi construcţia sediului, contract atribuit în 2012, a ajuns tot la Fene Grup, în asociere cu Vega 93 Galaţi. Şi atunci Fenechiu a rămas singur pe turnantă, alte două oferte fiind declarate inadmisibile. Şeful Comisiei de licitaţie a fost Andrei Tabarcea, care a lucrat la Bursa Română de Mărfuri Iaşi, o franciză a liberalului Veronel Tătaru. La scurt timp după licitaţie, Tabarcea s-a mutat la firma altui membru PNL Iaşi, Anghel Ficu.

Societatea PBC aparţinea iniţial Alinei Hăilă şi lui Bogdan Alexandru, un apropiat al naşului lui Relu Fenechiu, Dan Radu Ruşanu. În acţionariat la PBC şi-a făcut loc, între timp, un cunoscut prieten al lui Fenechiu: Michael Nseir.

Citește și EXCLUSIV! Relu Fenechiu, inventatorul. Trei brevete de invenții înregistrate la OSIM din pușcărie

Relu, om sărac

Aflat în Penitenciar, Fenechiu se confruntă cu provocări financiare importante. Engeko a trecut de la un profit de peste 380.000 de lei în 2013 la o pierdere de 1,7 milioane de lei în 2014 - unul dintre motivele pentru care firma a fost dată în judecată de mai mulţi creditori. În procesele în care se pune problema recuperării prejudiciului din Dosarul Transformatorul, în care a fost condamnat la 5 ani de închisoare, Fenechiu cere în mod repetat scutiri de taxe de timbru, iar soţia sa s-a adresat recent instanţei socotind că impozitul pentru vila din cartierul I.C. Brătianu e prea mare.

Primăria a obţinut în instanţă demolarea unei case ridicate fără autorizație, direct pe trotuar. Judecătorii au dispus dărâmarea unei vile construite fără nici un act, pe strada Sărărie nr. 9. Casa ocupă jumătate de trotuar. Proprietarul din acte este de negăsit, dar vecinii spun că, de fapt, imobilul ar fi al Cordunenilor.

Un imobil construit fără autorizaţie, pe trotuar, în apropiere Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi, poate fi dărâmat oricând. Judecătorii au decis că vila, aflată încă în construcţie, poate fi dărâmată în termen de patru luni de la rămânerea definitivă a sentinţei. Proprietarul din acte al imobilului, Radu Mihai Bogdan, este de negăsit. Vecinii nici nu ştiu cine este, dar spun că imobilul ar fi de fapt al Cordunenilor.

Proprietatea interlopilor?

Vila de pe strada Sărărie nr. 9, de la doi paşi de sediul Poliţiei Judeţene, se află încă în construcţie. Poliţia Locală şi proprietarul, Radu Mihai Bogdan, s-au judecat pentru că imobilul a fost construit fără autorizaţie. Bărbatul a pierdut procesul, în luna octombrie. În documente, proprietarul este Radu Mihai Bogdan, dar vecinii de pe stradă ştiu altceva. „Nici nu ştiu cine este acel om. Toată lumea de aici ştie că este casa Cordunenilor. Înainte, acolo a fost o casă naţionalizată, aflată în proprietatea Primăriei. A fost dărâmată de cei care locuiau şi, în locul ei, a apărut această vilă. De aceea nici nu a fost cerută autorizaţie, pentru că, din câte ştim, nici măcar nu a fost cumpărată. Au făcut pur şi simplu o casă acolo, în locul celei care a existat, folosind terenul”, ne-a spus o vecină.

 Ditamai vila a fost ridicată „ca-n codru”, fără nici o autorizaţie

Au ocupat trotuarul

Casa de pe Sărărie are parter, un etaj şi o parte ce poate fi transformată în mansardă şi este încă la stadiul „roşu”. O parte a curţii, cu un gard nou, este amplasată direct pe trotuar, ocupându-l aproape în întregime. „Au fost foarte multe sesizări despre această casă, în trecut. Mulţi vecini din zonă s-au plâns că a fost ocupat trotuarul. Oricum, mă mir că au pierdut acest proces, dar nu cred că va fi dărâmată, ţinând cont de cine sunt adevăraţii proprietari”, ne-a mai spus aceeaşi vecină de pe strada Sărărie.

Citește și Revista Timpul: de la geniul Eminescu, la patronul-romancier Vîrtosu. Mecena culturii ieșene, un basarabean cu cazier

Caz la indigo, în Tătăraşi

Cazul vilei de pe Sărărie este identic cu cel al unui bloc construit de către alt interlop din Iaşi, Ioan Dura, pe strada Tătăraşi nr. 31. Deşi a fost amendat, Dura a continuat nestingherit lucrările, astfel că, în prezent, partea exterioară a imobilului este finalizată. Şi în cazul său, Poliţia Locală face demersuri pentru demolarea clădirii.

Caz fără precedent la o instituţie de stat: 13 persoane care au câştigat prin concurs posturi de inspectori vamali au rămas pe drumuri după ce şefii au refuzat să le semneze actele de numire în funcţii. Motivul ar fi o sesizare de la Bucureşti, venită însă după terminarea concursului. Păgubiţii s-au adresat instanţei în încercarea de a-şi primi locurile de muncă.

Mister la Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi: instituţia refuză să emită actul de numire pentru 13 persoane care au câştigat posturi de vameşi în urma unui concurs derulat în toamnă. Nemulţumiţi, 12 dintre aceştia au dat în judecată Direcţia.

Acuzaţii de abuz de putere

Situaţie ciudată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (DGRFP) Iaşi. Un concurs organizat de instituţie pentru ocuparea mai multor posturi în cadrul Direcţiei Vamale a stârnit controverse, după ce mai mulţi candidaţi s-au prezentat la concursul pentru ocuparea funcţiilor de inspectori vamali, agenţi vamali sau controlori vamali.

Anunţul de recrutare a fost publicat pe site-ul DGRFP pe 6 august 2015. Mai mulţi candidaţi au reuşit să treacă testul, dar nu au mai primit posturile pentru care au concurat. Explicaţiile autorităţii au fost sterile, ceea ce a făcut ca mulţi dintre cei declaraţi admişi să acuze instituţia de abuz de putere, deoarece alţi candidaţi prezenţi la concurs şi-au luat posturile în primire.

Vămile din câteva puncte de frontieră au rămas fără 13 inspectori

În încercarea de a-şi face dreptate, 12 candidaţi admişi au acţionat în instanţă Direcţia, cerând daune morale şi obligarea emiterii unui act de numire în funcţie. Este vorba de Răzvan Petru Geambazu, Iuliana Cozlosche, Ioan Hunea, Iustinian Epure, Ioan Samson, Ilie Onofrei, Anca Şandru, Cătălin Mărculeţ, Veronica Cărăbuş, Diana Şerbescu, Mugurel Călin şi Mihai Buruiană.

Controlorii, da. Inspectorii, nu

Posturile scoase la concurs erau disponibile la punctele de frontieră Albiţa, Dorneşti, Rădăuţi-Prut, Siret, Stânca-Costeşti. Cei 12 reclamanţi îi scot ţapi ispăşitori pentru situaţia lor pe Constantin Conta, şef Serviciu Resurse Umane, pe Dan Nechifor, director executiv Servicii Interne, şi pe Marian Bosianu, şeful de la acea vreme al instituţiei, demis între timp. „Reclamanţii au fost declaraţi admişi. În termen de 15 zile, Compartimentul de resurse umane are obligaţia de a emite propunerile de numire a candidatului declarat admis. Or, domnul Conta Constantin şi Nechifor Dan nu şi-au îndeplinit obligaţia şi nu au procedat la emiterea propunerilor de numire, doar în ceea ce priveşte reclamanţii. În atare condiţii, este evident că atitudinea pe care au înţeles să o adopte persoanele din conducerea DGRFP Iaşi se circumscrie unei discriminări, în condiţiile în care persoanele ce au concurat pentru funcţiile de control vamal au primit numirile, şi-au început activitatea, iar persoanele cu studii superioare care au promovat concursul pentru ocuparea funcţiilor de inspector vamal li s-a refuzat eliberarea numirilor”, spun reclamanţii în cererea de chemare în judecată de la Tribunalul Iaşi.

„S-au făcut înştiinţări la DNA Iaşi, la prim-ministrul României şi alte instituţii despre situaţia noastră. Sper să se facă dreptate.” Iuliana Cozlosche, vameş fără post

Sesizări peste tot

Printre cei care acuză o nedreptate în acest caz se numără şi Iuliana Cozlosche, fost purtător de cuvânt al Prefecturii Iaşi. Aceasta a precizat că a învăţat zi şi noapte, timp de o lună, pentru a bate concurenţa. A reuşit, dar în zadar. „Nu au fost probleme cu concursul. Acesta s-a desfăşurat conform legii. La o zi după afişarea rezultatelor, pe 7 octombrie, am fost anunţaţi verbal că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a cerut suspendarea concursului. Cum poţi suspenda ceva ce s-a finalizat? Este un abuz. Am învăţat pentru un post de inspector debutant la Sculeni. Au fost 20 de candidaţi pe un loc. S-au făcut înştiinţări la DNA Iaşi, la prim-ministrul României şi alte instituţii despre situaţia noastră. Sper să se facă dreptate. În acest moment, nimeni nu îşi asumă decizia. 13 persoane sunt în această situaţie, dar numai 12 au făcut acţiune în instanţă”, a declarat Iuliana Cozlosche.

Au rămas şi fără serviciul anterior

Reprezentanţii DGRFP nu au oferit prea multe detalii despre acest concurs. „Atâta timp cât procesul se află pe rol, instanţa va hotărî ce se va întâmpla mai departe”, a declarat Maria Ţăran, purtător de cuvânt al instituţiei.

Citește și Revista Timpul: de la geniul Eminescu, la patronul-romancier Vîrtosu. Mecena culturii ieșene, un basarabean cu cazier

Candidaţii sunt supăraţi şi pentru că, înainte de concurs, erau angajaţi la diferite societăţi comerciale şi, în consecinţă, au demisionat ştiind că au alt loc de muncă şi s-au trezit că au pierdut şi posturile respective, dar nici nu au fost încadraţi cum sperau.

Magistraţi Tribunalului Iaşi vor decide anul viitor dacă reclamanţii vor fi repuşi în drepturi. Aceştia cer drepturile salariale începând cu data de 26 octombrie 2015, dată la care consideră că trebuiau angajaţi, plus daune morale de 5.000 de lei de la persoanele care refuză numirea lor pe posturi.

Bosianu şi-a pierdut funcţia pentru că nu ar fi ascultat ordinele de la Bucureşti

Bosianu, zburat tot din cauza unor concursuri

Marian Bosianu nu a putut fi găsit pentru a explica de ce candidaţii admişi în urma concursului nu şi-au primit posturile cuvenite. Bosianu a fost demis în această toamnă, motivaţia şefului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Gelu Diaconu, fiind aceea că nu a respectat o decizie potrivit căreia, la fiecare concurs de promovare organizat de Finanţe, trebuie să facă parte din comisii şi un inspector de integritate desemnat de structurile centrale.

Tactică de borfaş: Ailenei voia să-i organizeze flagrant tocmai celui pe care îl înșelase. Unul dintre cele mai spectaculoase dosare de fraude funciare conţine convorbiri telefonice şi SMS-uri. Schimburile de mesaje sunt catastrofale pentru inculpaţi, cea mai lovită fiind notăriţa Georgeta Maximovici, dar şi cei doi capi ai reţelei. Prejudiciul din dosar depăşeşte jumătate de milion de euro.

Georgeta Maximovici, una dintre cele mai cunoscute notăriţe din Iaşi, a fost trimisă în judecată de către procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţi, după ce a fost implicată într-o vânzare dubioasă de teren în comuna Dumeşti. Un lucru care se întâmplă foarte rar: în una dintre înregistrările depuse de procurori la dosar, Maximovici recunoaşte că se află „în culpă”.

Ţeapă de 125.000 de euro

În calitate de notar, Maximovici a semnat un act prin care inculpaţii Lucian Ailenei şi Mihai Petrişor, ambii speculanţi imobiliari, i-au vândut un teren lui Mircea Rotariu, fostul patron al restaurantului Doner Kebab din Tudor Vladimirescu. Procurorii au arătat că notarul a parafat o tranzacţie ilegală.

Ailenei şi Petrişor ar fi cumpărat un teren în suprafaţă de 1 hectar din Dumeşti, iar cu ajutorul unor complici i-a schimbat amplasamentul pentru a obţine un preţ mult mai mare. În capacană a căzut omul de afaceri Rotariu, care a plătit 125.000 de euro pentru respectiva suprafaţă. După parafarea actelor, a apărut un moştenitor care a reclamat tranzacţia şi a revendicat terenul. În aceste condiţii, Rotariu a cerut banii înapoi.

În posesia 7EST au intrat înregistrările telefonice şi SMS-uri care arată implicarea notarului în afacere, dar şi dorinţa lui Ailenei şi Petrişor de a-l intimida pe Rotariu, după ce acesta şi-a dat seama că a fost înşelat.

Notara Maximovici a lucrat „mână-n mână” cu Ailenei

Primăria Dumeşti a depus plângerea

Acţiunea penală a început pe 20 octombrie 2014, la sesizarea Primăriei Dumeşti şi la două luni după ce 7EST publicase un articol dedicat ingineriei funciare din localitate.

Pe scurt, în 2008, moştenitorul terenului, Dumitru Marcu, a fost contactat de Lucian Ailenei, interesat să cumpere. Procurorii au arătat lipsa de scrupule a lui Ailenei, care dorea să facă un profit maxim din această tranzacţie. Aşa că, beneficiind de complicitatea notarului Maximovici, dar şi a lui Mihai Petrişor, terenul a fost cumpărat cu 40.000 de lei. „Trebuie precizat faptul că fără aportul substanţial şi efectiv al notarului public Maximovici Georgeta-Doina, cei doi inculpaţi nu ar fi putut obţine documentele care să le ateste drepturile de proprietate. Implicarea inculpatei Maximovici Georgeta-Doina în activităţile infracţionale rezultă neîndoielnic din interceptările telefonice efectuate în cauză. După obţinerea procurii speciale de către numitul Marcu Dumitru, fără ştirea acestuia, inculpatul Ailenei Lucian s-a ocupat de intabularea terenului, mutându-l, în mod fraudulos, cu ajutorul funcţionarilor OCPI, inculpatele Cotae Elena-Cristina, Albu Aurora-Iuliana şi Afteni Simona-Alina, pe un alt amplasament, favorabil în ceea ce priveşte valoarea comercială a terenului”, se arată în rechizitoriul procurorilor.

Apoi, cu complicitatea unor funcţionari din Primăria Dumeşti, terenul a fost mutat în apropierea Drumului European E583. Unul dintre inculpaţii din dosar, Simona Afteni, a recunoscut în faţa anchetatorilor fapta comisă.

Cum au fost prinşi

La un moment dat, Mircea Rotariu şi-a dat seama că e ceva putred cu afacerea, mai ales în momentul în care a cerut un certificat de atestare fiscală a vânzătorilor. „La dosarul notarial nu a existat un astfel de certificat, vânzătorii nefiind înscrişi ca proprietari ai terenului în evidenţele fiscale ale Primăriei Dumeşti (în lipsa unui astfel de document, contractul era lovit de nulitate absolută)”, spun anchetatorii.

Drept urmare, conform interceptărilor telefonice, Ailenei şi Petrişor au intrat „în fibrilaţii”, fapt atestat de o convorbire pe care au avut-o pe 15 ianuarie 2010, la ora 11.11.

Ailenei Lucian (A.L.): Vezi cât de paşnic şi cât e de paşnic Rotariu şi cât e de violent, ce caută el să facă?

Mihai Petrişor (M.P.): Asta, aşa-i. Trebuie taxat, trebuie intimidat cu ceva. (...) Noi trebuie să mergem să-l f... în proces pe ăsta... Să-i f... un proces de să-i sară becurile din casă. (...) Dar cum dracu de a speculat asta, f... în gură?

Intră în scenă Maximovici

Când a fost presată de tot felul de întrebări legate de parafarea actelor, notarul Maximovici a fost cuprinsă de panică. Din interceptări reiese că, la un moment dat, s-a certat cu Ailenei şi Petrişor. Într-un final, a fost convinsă de aceştia să le ia partea.

Maximovici Georgeta (M.G.): Alo!

Ailenei Lucian (A.L): Lucian sunt!

M.G.: La tine mă gândeam în momentul ăsta...

A.L.: Serios?

M.G.: Pe cuvânt! Vezi telepatia?

A.L.: Aia este... Forţa gândirii.

M.G.: Cum a fost... Tu râzi. Pentru că... am o mie de motive ca să ţi le pot spune. (...) tu, dar mai trebuie şi câte un duş din ăsta, ca să te trezeşti. Eu sunt convinsă că de-acum ai să fii foarte corect. M-a terorizat (Rotariu-n.r). Şi îţi dai seama că eu dădeam din colţ în colţ, că ştiam că eu sunt în culpă.

Păgubitul, ameninţat cu DIICOT

În acel moment, toată lumea era liniştită. Notarul l-a felicitat pe Ailenei că a făcut rost de mai multe acte false, pentru ca tranzacţia să pară în ordine, iar Rotariu să nu aibă nicio şansă în instanţă.

Ailenei şi Petrişor voiau să organizeze şi un flagrant. „Pentru a o determina pe persoana vătămată Rotariu Nicolaie Mircea să renunţe la orice demers legal pe care acesta urma să-l întreprindă, Ailenei Lucian şi Mihai Petrişor s-au înţeles să formuleze o plângere penală. Astfel, din sms-urile primite de inculpatul Mihai Petrişor de la inculpatul Ailenei Lucian, cel din urmă, pe 26 iulie 2010, îi precizează: «Având în vedere că Rotariu încearcă să pună presiune... eu spun să mergem la poliţie să-i facem plângere penală pentru şantaj şi ameninţare sau la DIICOT. Iar dacă vrea bani, hai la DIICOT să îi dăm. Îl liniştim veşnic»”, se arată în rechizitoriu.

Procesul se va relua la anul, la Curtea de Apel

Termen în dosar pe 4 ianuarie

În final, procurorii au ajuns la concluzia că cei doi inculpaţi au demonstrat o periculozitate socială deosebită, pentru că au încercat să se folosească de instituţiile statului pentru a-şi păstra banii din tranzacţia realizată ilegal.

Citește și Bugetul pentru cultură a îngropat Iașul. Clujul și Timișoara cheltuie de 3,5 ori mai mult

Ei au pus sechestru pe averea tuturor celor implicaţi în dosar. S-a constatat un prejudiciu de 510.000 euro: 150.000 euro prejudiciu cauzat Primăriei Dumeşti şi 360.000 euro prejudiciu cauzat lui Mircea Rotariu, parte civilă în proces.

Noul motto din PSD Iaşi ar trebui să fie: „Fă ce zice Cîtea, nu ce face Cîtea”. Motivul pentru care pesedistul Vasile Cîtea a primit, pe criterii politice, postul de director adjunct la Salubris, este uluitor: nu mai avea serviciu. Îşi vânduse acţiunile de la firma la care era angajat, pierduse şi funcţia de consilier de ministru, aşa că primarul Mihai Chirica l-a angajat pe nepusă masă. Cu puţin timp înainte, cei doi fuseseră autorii puciului în PSD Iaşi, promiţând reformă, cinste şi ruperea definitivă de metodele contoversate ale „foştilor”.

Angajarea surprinzătoare a pesedistului Vasile Cîtea, la începutul lunii decembrie, ca director adjunct la Salubris, a produs rumoare în spaţiul public, deoarece amintea de numirea pe criterii preferenţiale a clientelei politice. Pompos, Cîtea declara atunci că numirea „reprezintă o provocare pentru mine”. Ce n-a spus: evitarea deplasărilor periodice la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu carnetul de şomer îm mână.

Sună un prieten

După decesul din toamnă al lui Cătălin Creangă, director adjunct de la Salubris, înlocuitor a fost numit Vasile Cîtea, membru de vază PSD şi consilier judeţean. Alături de primarul Mihai Chirica, el a fost în prima linie a unei tabere care a încercat să pună mâna pe putere în filială după vidul provocat de problemele penale ale fostului lider, Gheorghe Nichita. Prin urmare, numirea a fost văzută de toată lumea ca o recompensă din partea lui Chirica, în a cărui subordine se află Salubris. Motivul real al mişcării este într-un fel cinic: Cîtea nu mai avea serviciu aşa că a a fost „ajutat de un prieten”, prin sfidarea regulilor din administraţia publică locală, de angajare datorită competenţei.   

Mânuţele lui Cîtea au lăsat soft-urile şi clanţele de minister pentru containere de gunoi, dar merită: salariu de patru ori mai mare

Dependenţi de The Red Point

Declaraţiile de avere din ultimii ani arătau că Vasile Cîtea, dar şi soţia sa, Mihaela, precum şi unul dintre copii erau angajaţi la The Red Point SA, firmă de software la care patron este Bogdan Solcanu, fiul altui fost lider al PSD Iaşi. La această societate, Cîtea Senior deţinea şi 18,5% din acţiuni. Declaraţia de avere din iunie 2015 menţiona un venit mediu net de circa 1.000 de lei lunar pentru Vasile Cîtea, 3.600 lei pentru soţie şi 2.700 lei pentru fiul său, împreună cu care locuieşte.

Capul familiei mai încasa indemnizaţia de consilier judeţean (circa 800 lei pe lună) şi cea de consilier al Ministrului Tineretului şi Sportului din acea vreme, Gabriela Szabo (circa 2.300 de lei pe lună).

În vară însă, Cîtea a înstrăinat acţiunile de la firmă către un anume Vasile Şecman (23 de ani) din Cîmpulung Moldovenesc, rămânând fără serviciu.

Ghinion: a căzut şi Guvernul, s-a mai dus o slujbă

Tragedia de la Colectiv, care a dus la demisia Guvernului Ponta, în luna noiembrie, l-a lăsat şi fără postul de consilier, singurul său venit fiind, prin urmare, indemnizaţia de la Consiliul Judeţean. Omul avea nevoie disperată de un loc de muncă. Spre deosebire de alţi ieşeni, pentru el s-a găsit urgent o soluţie, după ce partidul i-a oferit un serviciu „peste rând”.

Supărat pe 7EST după un material în care era acuzat că nu poate justifica 150.000 de dolari din declaraţia de avere, Cîtea nu a fost deloc încântat de subiect. „Umflaţi lucrurile, nu sunteţi corecţi. A fost urât ce aţi făcut. Întrebarea poate fi corectă, dar problema e cum o pui în pagină. Dacă aţi scrie ce spun eu, nu m-ar deranja deloc. Ies eu prost. Dacă ar fi realitatea, nu ar fi o problemă. Am renunţat la firma pe care o aveam, la Red Point, din vară. Am avut salariul de la minister. Probabil, în viitor o să-mi mai deschid firme, o să mă implic în alte job-uri. Mulţumesc lui Dumnezeu, am şi doi copii care câştigă destul de bine, şi stăm toţi în aceaşi casă. Eu zic că e relaxant”, a spus Cîtea, într-un moment de sinceritate.

Noul director adjunct va încasa o sumă frumoasă, chiar de invidiat de colegii din sectorul bugetar: circa 4.000 de lei lunar net, la care se adaugă primele de performanță. Salubris având profit an de an.

Liberalii vor rapid un concurs

Liderul liberalilor din Consiliul Local nu vede cu ochi buni numirea lui Cîtea la Salubris. Marius Dangă explică că nu cunoaşte competenţele pesedistului. Dar doreşte ca postul, ocupat temporar, să fie scos la concurs în cel mai scurt timp. „Numirea poate fi comentată din două direcţii: una politică şi alta privind competenţa managerială. Nu-i cunosc competenţele, nu ştiu ce a făcut la viaţa lui. Ordonanţa 109/2011 a apărut tocmai pentru a stopa astfel de numiri. Pe zona de interimat nu sunt reglementări. Sper să se organizeze cât mai repede un concurs pentru recrutarea de adjunct. Salubris nu este un serviciu social pentru oamenii politici”, a declarat Dangă.

 În vecinătatea Sinta există o mare problemă pentru Cîtea

Misterul terenului de 150.000 de dolari

Vasile Cîtea susţine că în 2008 a cumpărat de la o firmă, cu 150.000 de dolari, un teren în apropierea clădirii Sinta. Într-un interviu acordat 7EST, în toamnă, politicianul a precizat că banii i-a obţinut prin calitatea de acţionar în mai multe firme şi din împrumuturi. Analiza detaliată a declaraţiilor de avere nu justifică în niciun fel achiziţia: în documente nu apar împrumuturi, dividende sau alte surse de venit decât salariile din care trăia familia la acel moment.

Tunul ratat de la Minister

2015 a însemnat pentru Cîtea ratarea unui plan de zile mari, demn de loviturile de pe vremea mandatului colegului său de partid, Adrian Năstase. În vară, Ministerul Tineretului şi Sportului, unde Cîtea era consilierul ministrului, a pus la bătaie 3,2 milioane de lei, din fonduri europene, pentru achiziţia unui soft. Au fost depuse două oferte, una aparţinând asocierii The Red Point (devenită, între timp, Arwen Professional Services)-Siveco-Red Point Software Solutions Iaşi (fostă Best Point Consulting). Ultima societate are acelaşi sediu cu The Red Point şi aparţine unei foste angajate la firma din urmă.

Citește și EXCLUSIV. Notara Maximovici prinsă în interceptări în Dosarul Ailenei: „Știu că sunt în culpă” (Stenograme)

În final, după căderea Guvernului, contractul a ajuns la concurenţii celor din Iaşi, dar rămâne întrebarea dacă lucrurile ar fi stat la fel şi dacă PSD ar fi rămas la guvernare. Mutarea din vară, când, la momentul depunerii ofertelor, Cîtea a ieşit din firmă pentru a evita conflictul de interese, arată că asocierea era foarte decisă să pună mâna pe contract.  

Relu Fenechiu și Radu Prisăcaru scriu doar pentru ei. Până acum au scos cinci cărți și au cumpărat toate tirajele. Fostul prefect mai are două cărți în lucru. Cea mai tare e cooperativa „duhovnicilor”: Fenechiu a scris „Itinerarii duhovnicești în Iași”, fratele său tot itinerarii, dar în Bacău, iar directorul de la Fene, Bogdan Damian a scris alte „Itinerarii duhovnicești”.

VIP-urile din Iaşi aflate în puşcărie scriu cărţi pe bandă rulantă, în aceleaşi condiţii care au ridicat suspiciuni în ultimii ani, la nivel naţional. Mai mulţi condamnaţi de soi au devenit „scriitori” în Penitenicare, existând dubii privind calitatea ştiinţifică a lucrărilor. Graba de a tipări carte după carte poate fi explicată şi prin dorinţa de a fenta un proiect al Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii de a stopa fenomenul.

Tiraj redus, achiziţionat

Conform unei situaţii a volumelor lansate de puşcăriaşi, prezentată la începutul anului de Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), fără a fi indicate însă editurile, fostul lider al PNL Iaşi, Relu Fenechiu, condamnat în 2014 la 5 ani de închisoare în Dosarul Transformatorul, este autorul a două volume: „Ingineria avansată, soluţie strategică pentru o dezvoltare durabilă a Regiunii de Nord Est” şi “Itinerarii duhovniceşti în judeţul Iaşi”. Primul a apărut la Editura Performantica din Iaşi, fiind în centrul unui material al 7EST din 2015, în timp ce al doilea a văzut lumina tiparului, anul trecut, la Editura Vasiliana 98, tot din Iaşi. „A avut un tiraj redus, la cererea autorului, care a cumpărat toate exemplarele. A fost reprezentat de un consilier”, a declarat Camelia Busuioc, redactor-şef al editurii.

 În urmă cu 10 ani, Radu Prisăcaru şi Relu Fenechiu conduceau judeţul, iar acum fac pe dracu-n patru să scape din puşcărie

Itinerariul ăsta mie, ăla ţie…

Din datele ANP lipsesc şi informaţiile legate de volumele aflate în pregătire prin puşcării. 7EST a descoperit că fratele lui Fenechiu, Lucian, este pe cale să dea gata volumul „Itinerarii duhovniceşti în judeţul Bacău” (Editura PIM Iaşi, 2015), iar Bogdan Mihai Damian (condamnat şi el, ca Lucian, în acelaşi dosar cu Relu) a scris “Itinerarii duhovniceşti” (tot Editura PIM, 2015). Damian mai este şi autor al „Aspecte privind utilizarea biomasei pentru producerea energiei regenerabile”.  

Relu Fenechiu a depus la OSIM, în acelaşi scop al scurtării perioadei de detenţie, trei brevete de invenţie. În cazul în care vor fi acceptate, alături de cărţi, acestea îi vor aduce cinci luni mai puţin de puşcărie. Dar este posibil ca şirul creaţiilor să nu se oprească aici.

Prisăcaru, cel mai harnic

Radu Prisăcaru, condamnat, tot în 2014, la patru ani de puşcărie în Dosarul Mită la Prefect apare autor al trei volume: „Internet marketing în 10 paşi”, „Limba engleză pentru asistenţi medicali” şi “Limba engleză pentru infirmieri”.

În pregătire, fostul prefect are „Atribuţiile administraţiei publice locale în ceea ce priveşte protecţia mediului, dezvoltarea durabilă şi economia verde” şi „Studiul implementării economiei verzi în România şi studiul comparativ cu alte ţări europene şi non-europene”. Toate volumele au apărut sau vor fi tipărite la Editura Europlus Galaţi. „Tirajele au fost cumpărate de autor aşa cum se întâmplă la noi în toate cazurile. Nu vindem online şi nu avem reţea de distribuţie. Nu ştim cum a aflat domnul Prisăcaru de noi”, a declarat Mioara Dănăilă, administrator Europlus.

Coincidenţă sau nu, fondatorul Europlus, Sorin Dănăilă, este deputat PNL, partid din care a făcut parte şi Prisăcaru.

Şi avocatul Toni Baltag, găsit vinovat în acelaşi dosar, apare drept autor al volumelor „Implicaţii de drept penal şi drept procesual penal în materia traficului de droguri” şi al unuia dedicat răpiri internaţionale de copii.

Fostul director BCU, în top

Fostul director al Bibliotecii Centrale Universitare, sociologul Gheorghe Teodorescu, condamnat anul trecut la 2 ani şi jumătate de închisoare alături de magnatul Ioan Niculae, apare în dreptul a trei lucrări. „Comunicare, opinii şi sondaje”, „Spaţii, teritorii, instituţii” şi „Migraţie sau exod? Europa noilor veniţi şi provocările economiei sociale”. ANP nu a făcut însă o distincţie esenţială: primele două sunt cărţi, tipărite la Editura Fundaţiei Academice Axis, în timp ce ultima referire este la un articol ştiinţific, de 22 de pagini, din numărul 2 pe 2015 al Revistei de Economie Socială.

Comic este cazul fiului unei foste şefe de la Evidenţa Populaţiei, Daniel Claudiu Mihăilă. Bărbatul a fost condamnat, în final, la 5 ani şi 10 luni de puşcărie, a fugit din ţară şi a fost extrădat din Venezuela, în 2014. Probabil din această aventură provine titlul uneia dintre cele două cărţi ale sale: „Influenţe climatice asupra schimburilor comerciale internaţionale din America Latină”. Al doilea volum este “Reguli de drept aplicabile în dreptul internaţional”. Ambele au pe frontispiciu Editura Performantica, preferată la un moment dat şi de Fenechiu.  

Cu cinci volume figurează şi Doru Teodor, fostul patron al Teofarm, condamnat la 5 ani pentru înşelăciune. Fugit în Republica Dominicană, a fost prins şi extrădat în 2013.

Două dintre operele de puşcărie: volumul „climatic” al lui Mihăilă şi articolul lui Teodorescu

Lista „scriitorilor”

Statistica ANP arată că, în perioada 2013-2015, circa 200 de condamnaţi au scris aproape 400 de volume. Miza este scăderea pedepsei cu o lună pentru fiecare carte tipărită. În spaţiul public există mai multe suspiciuni legate de calitatea ştiinţifică a acestor cărţi, pornind de la lipsa de pregătire a autorilor (Gigi Becali a scris cinci volume) şi de la „viteza” de apariţie (în unele cazuri, lunar). Presa a descoperit că în unele situaţii „operele” conţineau plagiate de zile mari.

Citește și EXCLUSIV! Relu Fenechiu, inventatorul. Trei brevete de invenții înregistrate la OSIM din pușcărie

Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii au anunţat că vor promova o lege care să conţină un filtru menit să discearnă ce volum aduce o contribuţie ştiinţifică şi care este doar rezultat al imposturii. Faptul că autorii cumpără tirajele în întregime şi le dosesc ridică alt semn de întrebare prin situarea în opoziţie faţă de principiul diseminării muncii intelectuale.

Doi necunoscuți au o afacere la Iași care se bate de la egal la egal cu marii industriași, furnizorii de utilități sau cu liderii din construcții. Drogul pe care îl vând se găsește la fiecare colț de stradă. Suma jucată în total de ieșeni în 2014 a fost de 40 milioane de euro. Royal Amex, deținută de Cristinel Prelipcean și Cătălin Scafaru, are 257 de aparate în Iași, înregistrând venituri de 67 milioane de lei, practic o treime din toată piața locală. Prelipcean a fost prins făcând evaziune la Constanța, tot cu păcănele. În spatele sumelor uriașe se află sute de dependenți, oameni care și-au amanetat tot, familii distruse, sinucideri și chiar omoruri.

Doi necunoscuți au o afacere la Iași de 67 milioane de lei pe an. Cifra veniturilor reprezintă, ca idee, jumătate din cifra de afaceri declarată de Apavital, tot în 2014, una dintre cele mai mari companii la nivel de județ, cu aproape 1.000 de angajați. În schimb, cei doi au o mână de salariați, dar pentru ei lucrează mașinile, cele 257 de aparate de „păcănele” împânzite prin tot județul. Cristinel Prelipcean și Cătălin Scafaru, acționarii Royal Amex, sunt noii „tătuci” ai jocurilor de noroc din Iași.
Fenomenul are dimensiuni nebănuite: cele 13 firme acreditate în județ au declarat cifre de afaceri care arată că ieșenii aruncă 40 milioane de euro pe an la păcănele. Aisbergul are un vârf vizibil: fiecare colț de bloc aflat la stradă, în Iași, are un spațiu pentru jocuri. Sub apă, la adâncime, se adună banii.

Creștere incredibilă

Royal Amex a pogorât în oraș în noiembrie 2012. Cristinel Prelipcean venea din Constanța, unde avusese deja un dosar de evaziune, iar ieșeanul Cătălin Scafaru a devenit administrator. Au un sediu social modest, în Târgu Cucu, unde funcționează și un mic salon de slot-machine, iar angajații, ezitanți, au spus că patronii nu stau la discuții cu presa.
În 2013, veniturile erau deja de 5,2 milioane de lei, iar profitul net de peste 1 milion. Explozia s-a produs în 2014, când Royal Amex înregistrează 67 milioane de lei venituri, circa 35% din toată piața de păcănele la nivelul județului. A fost anul când și-au autorizat 257 de aparate, iar profitul a fost surprinzător de mic: doar un pic peste 1 milion de lei, ceva mai mult decât în anul precedent.

Un salon de jocuri în plin centrul Iașului, pe Anastasie Panu, semn al unei industrii care dictează în Iași

Evaziunea lui Prelipcean

Lumea patronilor de păcănele este mică, câțiva indivizi se intersectează pe piață, fiind asociați în mai multe firme. În 2009, Cristinel Prelipcean opera în Constanța, fiind asociat cu alt ieșean, Florin Diaconu, în firma Ardap Style. Au plasat opt aparate în două baruri din Năvodari, iar un control al Serviciului de Investigare a Fraudelor i-au prins fără licențe pe softurile rulate. Neînregistrarea aparatelor făcea ca toți banii să fie obținuți la negru. Doar pentru cele opt aparate, prejudiciul calculat a fost imens: 300.000 de euro.

Contestă taxa de viciu

În schimb, la Iași, Cristinel Prelipcean a contestat în instanță taxa de viciu impusă de Guvern, în valoare de 400 de euro pentru fiecare aparat deținut. Taxa a fost legiferată, prin Ordonanță de Urgență, la sfârșitul lui 2014 și a intrat în vigoare în februarie 2015. Ulterior, a fost aprobată și de Parlament printr-o lege.
Nemulțumit că trebuie să plătească taxa și pe 2014, Cristinel Prelipcean invocă retroactivitatea legii. Suma pe care o vrea recuperată este de 172.000 de lei. Un alt jucător important din Iași, Răzvan Ghimici, patron al firmei Best Ardap SRL, solicită, de asemenea, recuperarea a 37.000 de lei. Ghimici a avut încasări în 2014 de 20 milioane de lei. Și Eurogames Ltd a contestat taxa pe viciu, cerând în instanță 157.000 de lei.
În replică, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a precizat: „Trebuie avut în vedere că organizarea și exploatarea activității de jocuri de noroc pe teritoriul României este monopol de stat. Am dat posibilitatea organizatorilor de jocuri de noroc să renunțe la activitatea desfășurată dacă nu sunt de acord cu noile condiții de autorizare și licențiere”.

Cătălin Scafaru, șeicul jocurilor de noroc. Asociatul său, Cristinel Prelipcean (stânga), a avut probleme cu legea la Constanța

Un dependent: „Tot ce prindeam jucam”

Un fost dependent de păcănele a povestit pentru 7EST drama prin care a trecut. Mihai spune că a reușit cu greu să treacă de această dependență cu ajutorul familiei. ”Am jucat la aparate timp de cinci ani. Nu am mai jucat de un an. Sunt căsătorit și am un copil. Pe lângă salariu, tot ce prindeam băgam la aparate. Soția a avrut să divorțeze când am amanetat electronicile din casă. Am pierdut foarte mulți bani, mult aur. Am câștigat cel mai mult 10.000 de lei dintr-un aparat. În loc să mă duc acasă cu ei, i-am jucat în alte săli, și i-am pierdut. Simțeam cum îmi zvâcnesc tâmplele când ratam un tablou. Pulsul îmi creștea și aveam tendința de a da cu pumnii în aparat. Nu vreau să mai aud de aparate. Și acum sunt tentat, dar de când geamurile sunt acoperite și nu mai văd aparatele, este mai bine”, a povestit Mihai.

Criminal din cauza jocurilor

O crimă ce a plecat de la dependența de păcănele s-a petrecut anul trecut, în campusul studențesc Târgușor. Aurelian Gisoan, de 20 de ani, și-a ucis colegul de cameră cu sânge rece, aplicându-i mai multe lovituri de cuțit. Alt coleg din cameră, și el atacat, a reușit să supraviețuiască. Apropiații criminalului spun că Giosan era drogat de jocurile de noroc, acumulând și multe datorii. Anchetatorii au arătat că mobilul crimei a fost jaful. Criminalul a furat un laptop, 80 de lei și un telefon mobil. După ce și-a atacat colegii de cameră, a incendiat încăperea. Doar una dintre victime a reușit să supraviețuiască locviturilor de cuțit și incendiului.

Răzvan Ghimici, cu venituri de 20 milioane de lei/an, este milionar din păcănele la nici 30 de ani

Statul nu suportă terapia „bolnavilor de jocuri”

Psihologii spun că în cazul dependenților de jocuri de noroc, în momentul în care aceștia realizează problema, se îndreaptă nociv spre propria persoană. ”Acest tip de dependență este specific tuturor categoriilor sociale, indiferent de sex, vârstă, situație financiară. Am avut pacienți care o duceau bine cu banii. În primul rând, jocul de noroc conferă putere. Joacă pentru a dovedi că sunt puternici. Jocurile de noroc oferă o stare de euforie, o efervescență pe care jucătorul o caută chiar și atunci când realizează că nu câștigă”, explică psihologul Ermina Sorocianu.
Ea precizează că este nevoie de sprijinul familiei pentru ca un dependent să scape de viciu. „Am lucrat cu familia pacientului, șansele de revenire fiind mult mai mari. S-au văzut și cazuri de suicid, plecând de la jocurile de noroc. Dependenții devin mult mai agresivi, atât cu cei din jur, cât și cu propria persoană”.
Psihologul spune că statul tolerează afacerea „păcănelelor”, pentru că taxele colectate sunt mari, dar decontarea terapiei pentru acest tip de dependență are o valoare foarte mică. „Astfel, nu apar clinici specializate, costurile fiind prea mari”, a menționat Ermina Sorocianu. Și mai grav este că mulți jucători ajung să-și distrugă viața fără a se interna la Spitalul Socola, din cauza mentalităților greșite. „Orice dependență trebuie tratată de specialiști. Nu există boală rușinoasă”, a concluzionat psihologul.

Inspectorul lua șpagă ca să anunțe când vin controalele

În noiembrie 2014, DNA a dispus începerea acțiunii penale împotriva mai multor funcționari ai ONJN, care lucrau mână în mână cu patronii saloanelor de păcănele. Ioan Teodorescu, inspector ONJN, lua șpagă între 100 de lei și 3.000 de euro pentru a-i anunța pe patroni când au loc acțiunile de control.
În această afacere, cu taxe ce ajung până la 80% din totalul sumelor încasate, profiturile uriașe se facă dacă nu înregistrezi aparatele la Fisc. Inspectorii ONJN erau mituiți pentru a închide ochii atunci când găseau softuri ale aparatelor fără licență. Operațiunea s-a derulat între 2013-2015, cel vizat fiind inspectorul Ioan Teodorescu. Acesta cerea mita sub forma unor împrumuturi pe care nu le mai returna.

Citește și EXCLUSIV. De râsul lumii: Frații Fenechiu și Damian au luat-o pe calea duhovniciei. Cărți în pușcărie, scrise la indigo

„Pe 28 iulie 2014, funcționarul l-a anunțat pe Costel Calistru, administratorul unei societăți de jocuri de noroc, că urmau să aibă controale pe raza județului Botoșani”, se precizează în Referatul DNA. În urma atenționării, Calistru a închis spațiile unde avea aparate fără licență. Inspectorul Ioan Teodorescu a fost trimis în judecată pentru 11 infracțiuni de luare de mită, trafic de influență, abuz în serviciu și favorizarea făptuitorului.
Firma lui Costel Calistru are aparate în Iași, Suceava, Botoșani și Neamț.