Vânzarea fostului CFS a fost o privatizare sălbatică, în anii regimului Năstase. Hală după hală a fost secționată și vândută. Un jaf de manual pentru industria din România, terenul de joacă al unor escroci internaționali. Senatorul Ion Solcanu i-a adus brusc pe frații Nanaa, fără să știe nimeni de unde i-a scos. În trei ani, au lichidat tot și au fugit. Au cumpărat combinatul cu 500.000 de euro, dar nici pe aceștia nu i-au dat, iar numai terenul făcea de 100 de ori mai mult. Apoi au venit italienii și au vândut la fier vechi ce-a mai rămas, iar acum Romcarbon Buzău sunt stăpâni peste 40 ha de teren viran.
Combinatul de Fire Sintetice, cum se numea Terom înainte de 1989, era unul dintre marii angajatori din zona industrială. Producţia de bază a fabricii mergea către industria de textile şi se lucra în trei schimburi. Practic, maşinile nu se opreau niciodată. După 1995, producţia fabricii a început să scadă, din cauza concurenţei de pe piaţ, în 2002, iar 3 ani mai târziu l-a luat înapoi. Din fosta fabrică, demolată bucată cu bucată de sirieni, italieni şi români, mai lucrează acum doar două secţii care aparţin unor mari firme private.
Cea mai tare pe hârtie
La momentul privatizării, Terom era principalul producător din România de fibre sintetice, cu un capital social de 15.660.425 lei. Echipamentele fuseseră schimbate după 1989, astfel că gradul de uzură era de maxim 15%. Practic, fabrica era nouă. „În proprietatea fabricii existau aproape 40 de hectare de teren, 18 hectare de construcţii. Firma făcuse recent investiţii de peste 7,7 milioane de lei şi avusese, pe ultimul an, un profit de 140.000 de lei”, îşi aminteşte un fost lider de sindicat din Terom, Aurel Livinţ.
Acesta recunoaşte, însă, că profitul fabricii era mai mult pe hârtie. „Toate fabricile erau gândite să îşi furnizeze materii prime unele de la altele. Doi mari furnizori de materie primă pentru Terom, Arpechim Piteşti şi Midia Năvădari, aveau probleme. Arpechim a fost tăiată în bucăţi, Midia a fost cumpărată de Dinu Patriciciu. Deci era greu de găsit materie primă. În plus, depozitele noastre erau pline. Lucram pe stoc. Apăruse sistemul lohn şi fabricile de confecţii primeau totul din afară, făceau produsul finit şi îl trimiteau înapoi”, ne-a mai spus Aurel Livinţ.
Producția Terom a încetat să mai fie o afacere din 2002. Din acel moment, afacerea a constat în vânzarea uriașului său patrimoniu
Privatizare siriană pe 500.000 de euro
În anul 2002, fostul lider al PSD Iaşi, Ioan Solcanu, senator la acea vreme, anunţa că a fost, în sfârşit, găsit un cumpărător pentru Terom, fabrică ce avea la acea vreme peste 2.300 de salariaţi şi avea un profit din ce în ce mai mic. „Nu mai ţin minte dacă au fost presiuni policite în acea privatizare, dar fuseseră nişte întârzieri de salariu, profitul nu era foarte mare. A apărut din senin un investitor şi statul s-a repezit să vândă”, ne-a spus Doru Alexandrescu, liderul BNS. Preţul de vânzare a fost stabilit la echivalentul a 500.000 de euro şi a fost întocmit un contract prin care investitorii sirieni Amar şi Hasan Nanaa se obligau să facă investiţii de 3,3 milioane de dolari. „Numai valoarea a 40 de hectare de teren în oraş era mult mai mare decât suma stabilită pentru privatizare de către AVAS”, a precizat fostul lider de sindicat Aurel Livinţ.
Fraţii sirieni au preluat fabrica cu 2.300 de angajaţi şi au numit administraţie românească: directorul comercial Viorica Zlate, directorul general Ioan Viorel Vaidner. ”Fabrica a început brusc să nu mai meargă. Noii proprietari sirieni au început să nu plătească salariile, nu au plătit ratele către AVAS, din investiţie au dat vreo 280.000 de dolari. Au început protestele angajaţilor şi presiunea socială”, ne-a spus Doru Alexandrescu.
Ion Solcanu anunța, în 2002, că a găsit soluția pentru Terom: frații Nanaa. Imediat însă aceștia s-au apucat de spălat bani
Spălare de bani şi Al Qaeda
În perioada de început a frământărilor salariaţilor, DIICOT a început un dosar penal pe numele noilor proprietari ai fabricii. Procurorii au descoperit că sirienii spălaseră echivalentul a 23 de milioane de euro prin Terom SA Iaşi, cu ajtuorul unei bănci apropiate de celebra reţea teroristă Al Qaeda. Prejudiciul statului român a fost calculat la peste 14 milioane de lei. Procurorii au cercetat nu mai puţin de 17 infracţiuni economice săvârşite de cei doi sirieni.
„Între timp, numărul de angajaţi devenea tot mai mic, salariile nu se mai dădeau la timp”, îşi aminteşte Doru Alexandrescu. Abia în anul 2005, AVAS a rupt contractul cu cei doi sirieni, iar pachetul majoritar de acţiuni de la Terom, fabrică cu puţin peste 500 de angajaţi, a revenit statului român.
Câteva bobine, tot ce au lăsat în urmă marii „investitori”
Cei care au făcut bucăți combinatul și l-au vândut
La momentul preluării de către stat a Terom SA, fabrica avea peste 62 de milioane de lei pierderi. AVAS a numit un director – Mihai Orzan - care, în primul an de mandat, a dublat pierderile societăţii. Statul a reuşit, în 2006, să vândă o parte din fabrică. O secţie a fost cumpărată de către Green Fiber International şi funcţionează şi în prezent. O alta a fost luată de belgienii de la BMT şi afacerea este, de asemenea, profitabilă. Cea mai mare parte a fostului combinat a fost vândută, cu 1,8 milioane de euro, italienilor de la Bi.Va.Fil.
Din anul 2007 până în 2011, firma italiană nu a lucrat şi a disponibilizat tot ce mai rămăsese din fosta structură de angajaţi a Terom. În anul 2007, Casa de Insolvenţă Moldova SPRL Iaşi a vândut, la licitaţie, platfoma industrială a SC Terom SA, cu 36 de milioane de lei, către Romcarbon Buzău. Firma a intenţionat să reia producţia, dar nu a mai fost posibil. În prezent, 95.000 de mp de teren, cea mai mare parte a fostului combinat ieşean, este proprietatea Romcarbon Buzău şi pe locul fostului CFS mai activează încă Green Fiber şi BMT.
Curtea de Conturi: privatizarea Terom a trecut prin Zambaccian
În anul 2006, presa centrală a descoperit, în urma unui control al Curţii de Conturi, o legătură cel puţin ciudată între privatizarea Terom şi o apropiată a familiei Năstase. Este vorba despre avocata Marieta Anastasescu, prietenă de-a soţilor Năstase şi a omului de afaceri Alexandru Bitner. Marieta Anastasescu este proprietară a etajului doi din celebra casă de pe strada Zambaccian unde fostul prim ministru Adrian Năstase deţine un apartament.
Jurnaliştii au aflat că, în cazul privatizării Terom, casa de avocatură „Anastasescu şi Asociaţii” a oferit consultanţă fabricii ieşene pentru închierea contractului de privatizare din anul 2002, cu fraţii Nanaa. Celebra avocată şi prietenă a familiei Năstase nu doar că a oferit consultanţă fabricii, ci a participat la negocieri, la întocmirea şi la parafarea contractului de vânzare cumpărare.
Şi fostul senator PSD Antonie Iorgovan, şi el legat de Adrian Năstase, a avut contract cu Terom, de 50.000 de lei, în anul 2004, când fabrica aparţinea fraţilor Nanaa. Un raport al Curţii de Conturi a arătat că fosta conducere a Terom Iaşi de dinainte de preluarea de către sirienii Nanaa, deşi plătea trei jurişti, a apelat la contracte cu mai multe case de avocatură din Bucureşti. Acestea au fost plătite cu 130.000 de lei, dar fără a presta serviciile din contracte.
Citește și Clanul Vâscu: bloc fără autorizaţie, gata pentru demolare
Căutaţi de Interpol
Fraţii Nanaa au reuşit să fugă din România în timp ce erau cercetaţi pentru spălare de bani, dar şi pentru o presupusă relaţie a lor cu o bancă ce sprijinea gruparea teroristă Al Qaeda, prin care ar fi spălat banii de la Terom. Au existat zvonuri că ambii fraţi ar fi fost arestaţi în Siria, dar nu au fost extrădaţi în România, în lipsa unui acord în acest sens. Încă figurează pe lista celor mai căutate persoane de către Poliţia Română.
Ammar Nanaa, urmărit din umbră de Viorica Zlate, directoarea comercială, doi oameni care s-au înfruptat din Terom
Familia Zlate s-a îngrășat din muribundul Terom
Fostul director comercial al Terom, Viorica Zlate, implicată direct în decăderea fostei fabrici unde a lucrat, pozează acum în om de afaceri de succes, alături de soţ, Vasile, şi de fiu, Lucian. Ironia face ca familia Zlate să deţină acum un proiect pentru un centru de afaceri care ar urma să fie făcut tocmai pe ruinele fostului Terom, unde Viorica Zlate a făcut avere.
Soţul său, Vasile, deţine o firmă de construcţii – SC Company LGV şi una prin care închiriază spaţii comerciale şi de birouri – SC Jad Group SRL. Fiul lor, Lucian, deţine Clubul Skin şi este mai cunoscut pentru mici scandaluri şi pentru apetitul pentru maşini de lux. Recent, el a început să-şi construiască o vilă pe malul lacului Ciric, distrugând copacii din zonă. Deloc surprinzător, terenul pe care are clubul de la Ciric şi cel pe care îşi face vila au aparţinut Terom.