DNA susţine că mai există trei denunțuri surprinzătoare: Eugen Chișcă, Paula Vornicu și Vasile Pușcașu. Şefa Serviciului Informatizare din Primărie este suspectă în dosarul UTI 2, disjuns din cel în care a fost trimis în judecată primarul Gheorghe Nichita. Şi asupra Cristinei Nucuţă planează suspiciunea că ar fi luat mită. Pe de altă parte, se înteţesc denunţurile împotriva lui Nichita, cel mai surprinzător fiind al patronului Unistil, Vasile Puşcaşu.

Cristina Nucuţă, şefa Serviciului Informatizare din cadrul Primăriei Iaşi, este cercetată pentru luare de mită într-un dosar disjuns din cel al primarului Gheorghe Nichita. Ancheta ce o vizează pe Nucuţă are legătură tot cu proiectul de management al traficului rutier. În acest dosar, primarul suspendat a fost trimis deja în judecată, fiind acuzat că a cerut şpagă 10% din valoarea contractului. Pare că vin vremuri şi mai grele pentru Nichita: procurorii DNA mai au în lucru alte dosare pe numele său, pornind de la denunţuri făcute de fostul său şofer, de consilierul judeţean Paula Vornicu şi de patronul Unistil, Vasile Puşcaşu.

În vizor de acum doi ani

Cristina Nucuţă este cercetată pentru luare de mită, iar cauza ce o priveşte a fost disjunsă din dosarul Nichita-Urdăreanu, printr-o ordonanţă a procurorilor anticorupţie din 3 decembrie 2015. Ancheta care s-a finalizat cu trimiterea în judecată a edilului a avut-o în vizor pe Nucuţă chiar de la începutul dosarului UTI, în februarie-martie 2014. Investigaţia fusese demarată de DNA Iaşi, prin sesizare din oficiu.

Despre șefa Informatizării din Primărie, anchetatorii aveau la acel moment indicii că „a acţionat în sensul favorizării” UTI în adjudecarea contractului, în schimbul primirii unor avantaje materiale.

Cristina Nucuţă se află într-o situaţie delicată, fiind de aşteptat să fie chemată la Bucureşti

„Acceptarea unor specificații”

După ce, în 2015, dosarul a fost preluat de DNA Bucureşti şi ancheta a intrat în linie dreaptă, omul de afaceri Gabriel Mardarasevici a fost audiat, declarând că, la un moment dat, i s-a spus că „trebuie să îi fie dat «ceva» şi dnei Nucuţă Cristina, însă nu am detaliat aceste aspecte. Nucuţă adusese un ajutor prin acceptarea unor specificaţii şi alte modalităţi de sprijin pe care nu le cunosc.”

De asemenea, omul de afaceri a spus că într-o discuţie pe care a purtat-o cu Gheorghe Nichita în maşina sa, acesta i-a scris pe o coală de hârtie că Adina Roşu şi Cristina Nucuţă au probleme.

„Nu pot să comentez”, a declarat Cristina Nucuţă pentru 7EST, referitor la acest dosar. Pe de altă parte, reprezentanţii DNA au precizat că dosarul ce o vizează pe şefa din Primărie „se află în lucru”.

Fragmentul din rechizitoriul DNA contestat de Chişcă, Puşcaşu şi Vornicu

Denunţuri pe linie

În rechizitoriul din dosarul UTI 1, procurorii DNA au menţionat că au disjuns şi alte dosare. Printr-o ordonanţă din 6 noiembrie 2015, anchetatorii au dispus continuarea cercetărilor într-un dosar separat, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, cu obţinerea de foloase, fără a menţiona numele unor persoane.

Alt dosar s-a format în urma denunţurilor lui Eugen Chişcă (denunţător şi în UTI 1), a consilierului judeţean Paula Vornicu şi a omului de afaceri Vasile Puşcaşu. Acuzaţiile sunt de luare de mită, dare de mită, folosirea influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite. Cei trei neagă însă ceea ce e scris în rechizitoriu. „Nu am depus niciun denunţ împotriva lui Gheorghe Nichita. N-am citit acest rechizitoriu, nu ştiu ce apare în el, repet că n-am depus denunţ. Apar tot felul de lucruri în presă, stau şi mă minunez când le citesc”, a spus Vornicu.

La fel şi Puşcaşu: „Nu este vorba despre niciun denunţ. Am spus clar că eu am fost la ziua domnului primar şi i-am dat cadou, cum mă duc la toţi prietenii cu cadou. Şi domnul primar când a venit la ziua mea mi-a adus cadou. Nu mi-a cerut domnul primar nimic. Nu este vorba despre nicio luare de mită”, a spus Puşcaşu, despre care se zvoneşte că ar fi fost filmat în timp ce lăsa un pachet în biroul fostului primar. Chişcă a spus şi el că nu ştie despre ce este vorba în ancheta procurorilor.

Dosarele lui Nichita

În dosarul UTI 1, primarul suspendat al Iaşului, Gheorghe Nichita a fost trimis în judecată de DNA pe 18 decembrie 2015, în stare de arest preventiv, pentru luare de mită. În perioada următoare, dosarul va avea primul termen.

În alt dosar, Nichita este judecat pentru mai multe infracţiuni derivate din urmărirea ilegală a fostei sale amante, Adina Samson, angajată la acel moment în Primărie.  

Primarul suspendat se află de trei luni şi jumătate în arest preventiv

Surprize pe lista interceptaţilor

Pentru a proba acuzaţiile împotriva lui Gheorghe Nichita, anchetatorii au interceptat convorbirile edilului, ale unor angajaţi din Primărie şi ale persoanelor din jurul său. Pe listă s-au aflat fiica sa, notarul Ilinca Nichita, soţul acesteia, Cosmin Livezeanu, Mihai Chirica - viceprimar cu atribuţii de primar la acea vreme, consilierul local Marius Ostaficiuc, consilierul judeţean Carmen Vornicu, Alin Moscalu, un angajat de la Apavital, şi Silviu Sergiu Lăbuş, rudă a judecătoarei Ana Lăbuş, fost membru în Consiliul Superior al Magistraturii.

Citește și Afacerile „Spiridon”-Tech Confort au ajuns în faza incendiară: Bârliba, ne dai foc?

Nucuţă, condamnată pentru conflict de interese

Cristina Nucuţă a fost condamnată, în iulie 2014, de Judecătoria Iaşi, pentru conflict de interese după ce şi-a angajat sora într-un proiect european. A primit opt luni de închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de doi ani, însă instanţa a decis amânarea aplicării pedepsei, pe un termen de supraveghere de doi ani.

A pompat 1,5 milioane de euro în trei ani și conducerea CJ s-a trezit abia acum că n-are drepturi. Marca FILIT nu a fost înregistrată la OSIM de Muzeul Literaturii, cum ar fi fost de aşteptat. Brandul aparţine Asociaţiei „Patrimoniu pentru Comunitate”, fondată de directorul Dan Lungu și nouă angajaţi. Reprezentanții MLR spun că au concesionat marca gratuit către Muzeu și că nu vor să fugă cu ea. „Am făcut asta din motive birocratice”. 7EST spune de un an că CJ finanțează fără să aibă numele și sigla. Acum, un frison traversează holurile Casei Pătrate, toată lumea căutând marca. Prin comparație, Primăria Iași a înregistrat FIE în nume propriu.

Dacă nouă angajaţi ai Muzeului Naţional al Literaturii Române se supără mâine pe instituţie sau pe Consiliul Judeţean (CJ), au puterea de a lua FILIT şi a-l organiza în altă parte. Asociaţia lor, „Patrimoniu pentru Comunitate” este deţinătorul mărcii FILIT la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). Un brand în care Consiliul Judeţean a investit milioane de lei în câţiva ani. Spre comparaţie, Primăria Iaşi a avut grijă de o marcă în care a băgat bani publici: dosarul pentru obţinerea mărcii FIE este deja depus.

Angajaţi la MNLR, deţinători de marcă

În vara anului trecut, în iulie, Asociaţia „Patrimoniu pentru Comunitate”, care funcţionează pe lângă Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, a cerut şi a primit de la OSIM dreptul de a înregistra şi folosi marca FILIT. Aceasta înseamnă că doar asociaţia poate decide asupra organizării festivalului sub această denumire. Nimeni altcineva nu poate folosi numele, caracterele din siglă sau alte detalii care compun brandul FILIT.

Asociaţia, înfiinţată în octombrie 2013, cu două săptămâni înainte de prima ediţie a FILIT şi având sediul la Muzeul Literaturii Române, are în componenţa sa angajaţi ai muzeului, dar şi instituţia la care aceştia lucrează, reprezentată de către directorul Dan Lungu. Membrii asociaţiei sunt persoanele fizice Dan Lungu (director MNLR), Maria Anca Buzea (şef serviciu muzee în cadrul MNLR), Corina Irimiţă Mocanu, Cătălin Mihai Ştefan, Gianina Bârhan, Irina Acostăchioaie, Beatrice Panţîru, Daniela Ştefan, Dan Semenov (jurist MNLR), precum şi persoana juridică Muzeul Literaturii Române prin reprezentant Dan Lungu. Preşedinte este Dan Semenov, vicepreşedinte Daniela Ştefan, iar trezorier Irina Acostăchioaie.

Directorul Dan Lungu a înregistrat marca în iulie 2015. Biroul său de presă motivează că nu era aprobat bugetul festivalului, dar la acea dată totul era pregătit

Buzea: „Habar n-am”

Unul dintre membrii importanţi ai Asociaţiei „Patrimoniu pentru Comunitate”, şefa Serviciului Muzee, Anca Maria Buzea, susţine că habar n-a avut de faptul că entitatea a obţinut de la OSIM marca FILIT. „Acum aud pentru prima dată. O să-l întreb pe directorul meu. Eu ştiu că asociaţia este făcută cu scopul de a sprijini activitatea muzeelor, altceva nu ştiu”, a precizat Buzea.

Un jurist ieşean spune că faptul că o asociaţie a luat marca FILIT nu înseamnă, automat, că aceasta va aparţine vreodată unuia dintre membri. „Intrarea într-o asociaţie se face punând la un loc contribuţia fiecăruia, care poate fi de bani, de experienţă etc. Scopul este nepatrimonial, astfel că un membru care părăseşte asociaţia nu ia acea contribuţie pe care a avut-o iniţial. Aceea rămâne asociaţiei. Totuşi, dacă toţi membrii asociaţiei care are marca decid, FILIT poate fi mutat, cu brand, logo, idei şi orice ţine de festival într-un alt oraş”, a explicat acesta situaţia.

„Am concesionat-o, stați liniștiti”

Biroul de presă al MLR a remis marți seara un scurt răspuns la întrebările 7EST, punctând că nu există pericolul ca marca să plece vreodată din Iași. „Din motive birocratice și practice, înregistrarea mărcii FILIT s-a făcut inițial pe Asociația Patrimoniu Pentru Comunitate, iar Muzeul este membru fondator. Imediat ce s-a obținut marca, aceasta a fost concesionată în mod gratuit către MLR, care o o poate folosi nestingherit. Este exclus să poată fi utilizată de către altcineva fără acordul MLR”.

CJ s-a trezit prea târziu

Pe alocuri, încercările 7EST de a descifra misterele mărcii FILIT au fost zădărnicite de secretomanie. Fără a fi foarte clar când, conducerea Consiliului Judeţean a decis trecerea mărcii FILIT în custodia sa. În momentul în care a existat un prim contact cu OSIM pe această temă, reprezentanţii instituţiei au comunicat că demersul CJ este tardiv, marca fiind deja înregistrată. Cel mai probabil, Consiliul a făcut demersul după iulie 2015. „Consiliul Judeţean a dorit să obţină această marcă, dar nu a mai fost posibil. În mod normal, marca trebuia să fie a instituţiei, cât timp festivalul a fost plătit din bugetul acestei instituţii”, a explicat Sebastian Tătaru, purtătorul de cuvânt al CJ Iaşi.

Recent, conducerea CJ Iaşi a încercat să pună lucrurile la punct în privinţa ediţiei FILIT 2016. „La şedinţa la care a participat conducerea MNLR s-a discutat că instituţia noastră finanţează festivalul, dar doreşte să ştie exact unde se duc banii şi pentru ce. În plus, s-a cerut ca tot proiectul să fie scos la licitaţie, nu dat pe bucăţi, prin încredinţări directe”, a mai spus Tătaru.

Citește și Afacerile „Spiridon”-Tech Confort au ajuns în faza incendiară: Bârliba, ne dai foc?

Primăria Iaşi a cerut marca FIE

Primăria a avut grijă de investiţia din bani publici în imaginea Festivalului Internaţional al Educaţiei, pentru care a plătit ani de-a rândul. Marca FIE este înregistrată de către Municipalitate. „În prezent, Primăria Iaşi are depusă documentaţia pentru obţinerea mărcii FIE. Festivalul este un efort comun al mediului academic şi autorităţii locale, dar marca va fi deţinută de către Primărie”, a explicat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.

 Marca FILIT la OSIM, înregistrată pe 27 iulie 2015

Date financiare ale Asociaţiei „Patrimoniu pentru Comunitate”

2013: venituri din activităţi fără scop patrimonial: 51.779 de lei. Cheltuieli: 54.227 lei. Deficit: 2.448 de lei.

2014: venituri: 49.009 lei. Cheltuieli: 35.456 lei. Excedent: 13.553 de lei.

Asociaţia a încasat cei 2% viraţi de binevoitori la momentul completării fişelor fiscale şi taxe de participare la manifestări organizate de Muzeu. Având în vedere că asociaţia a fost înfiinţată pe 15 octombrie 2013, este foarte probabil ca suma din 2013 să fi fost încasată de la Muzeu cu ocazia primei ediţii FILIT (23-27 octombrie 2013). Asociaţia îşi are sediul în Muzeul Literaturii şi este partener al acestuia în organizarea mai multor activităţi.

Contractul Unistil-RATP, ascuns 10 ani publicului, are prevederi scandaloase. Regia locală i-a cerut 4 autobuze cu burduf, de 180 de locuri, lui Vasile Pușcașu. RATP suporta toate costurile, iar biletele vândute reveneau Unistil. Redevența pe trasee era atât de mică, 3.800 de euro/lună, încât Pușcașu nici n-o mai plătea, o compensa din gratuități. Autobaza din Tudor Vladimirescu nu apare în contractul de asociere, închirierea fiind un mister.

Între clauzele contractului iniţial dintre RATP şi Unistil, care datează din 16 iunie 2006, s-au strecurat câteva cu adevărat interesante despre cum a decurs colaborarea dintre cele două entităţi. Conducerea RATP susţine acum că nu a fost respectată cu stricteţe litera documentului, astfel că nu se poate discuta despre îndeplinirea unor clauze de-a dreptul suspecte. Printre ele, Unistil putea oferi autobuze RATP, pentru a acoperi trasee, dar regia suporta toate cheltuielile, inclusiv salarizarea personalului, şi societatea lui Puşcaşu încasa toţi banii.

În plus, contractul arată că, de fapt, Unistil îşi acoperea imediat banii pentru redevenţa plătită RATP.

Cele 4 autobuze au fost 6

Conform contractului iniţial, RATP, care este trecut în documente drept „operatorul principal”, putea solicita Unistil 4 autobuze articulate MAN care să circule pe traseele RATP, „în funcţie de solicitări”. Conform contractului, cheltuielile de exploatare ale celor 4 autobuze – salariul şoferului, cheltuielile de manoperă pentru întreţinerea aferentă uzului normal, carburant, spălare – excluzând salariul taxatorului, priveau RATP. Cu alte cuvinte, RATP solicita autobuze de la Unistil pentru a acoperi traseele, punând la dispoziţie toate mijloacele pentru operarea acestora.

 Autobuzele MAN cu burduf urcau Copoul și gemeau de călători

Partea interesantă a contractului este aceea în care „încasările provenite din vânzarea legitimaţiilor de călătorie în cele 4 autobuze articulate MAN se cuvin asociatului”. RATP cerea autobuze, plătea tot la ele, dar când venea vorba despre bani aceştia se duceau doar către Unistil.

Conform directorului RATP, Maricel Ghercă, nu doar că au fost împrumutat autobuze de la Unistil, dar au fost folosite mai multe. „Când am preluat traseele de la Primărie, nu aveam suficiente autobuze. La vremea aceea, ieşirea operatorilor privaţi de pe trasee a produs haos şi noi nu aveam cu ce acoperi. Venea 15 septembrie, era grabă. Am luat de la Unistil 6 autobuze, nu 4. Au fost conduse de şoferii noştri, reparate de noi, au mers cu motorină de la noi. În 6 luni, pentru că au fost exploatate intensiv pe Copou şi erau destul de grele pentru motorizarea pe care o aveau, autobuzele au fost distruse”, ne-a spus directorul RATP, Maricel Ghercă.

5.000 de lei, cel mai scump traseu

Contractul încheiat în 2006 prevedea şi suma ce urma să fie plătită de către Unistil drept redevenţă pentru că utiliza trasee ale Consiliului Local: 5.000 de lei pe lună pentru traseul 44, 3.00 de lei pe lună pentru traseul 29, 2.000 de lei pe lună pentru traseul 27. Ulterior, numărul traseelor a fost suplimentat la 6, iar suma totală a redevenţei a ajuns la 17.000 de lei lunar. Media redevenţei pe fiecare traseu a fost de 2.833 de lei, bani care se fac doar în câteva ore.

În acelaşi contract, sunt realizate şi calculele referitoare la numărul de locuri din toate mijloacele Unistil: 3.356 de locuri în 16 autobuze de 104 locuri, 8 autobuze de 180 de locuri şi 14 microbuze de 18 locuri. Tariful de transport de aproximativ 2 lei ar asigura plata redevenţei de 17.000 de lei în 5 ore de încărcătură maximă.

„În nici un caz nu puteau obţine acei bani într-o singură zi”, ne-a spus directorul RATP Maricel Ghercă. Acesta spune că preţul negociat a fost cel corect. „Noi am pus la dispoziţie doar nişte trasee. Nu am avut nici o altă investiţie de făcut”, a mai spus Ghercă.

Dar nici Vasile Pușcașu, patronul Unistil, n-a avut nicio investiție de făcut, primind autobaza din Tudor Vladimirescu gata amenajată. Însă închirierea halelor face obiectul unui alt contract.

CALCUL PROFITABILITATE:

Capacitate autobuz: 180 de călători
Grad de încărcare/tură (o oră, luând în calcul pauzele): 50 călători

Număr ture/zi: 16

Număr total călători/zi: 800/autobuz x 6 autobuze = 4.800 călători

Preț bilet: 1,2 lei

Încasări/zi: 5.760 lei

Încasări/lună (21 de zile): 120.960 lei (34.000 de euro la cursul de-atunci)

PROFIT UNISTIL: 34.000 de euro/lună

Nu punea combustibil, nu plătea salarii, nu spăla autobuzul, nu-i înlocuia piese. Totul plătea RATP. Calculul de mai sus este cel mai pesimist posibil. Prețul unui autobuz MAN second-hand era de aproximativ 15.000 de euro.

Actul a fost semnat în 2006.

Citește și Inevitabilul s-a produs: marca FILIT nu este a Consiliului Județean

S-au făcut compensări

Tehnic, Unistil nu a plătit RATP nici un fel de redevenţă, pentru că nu a fost nevoie. Aceasta i-a fost mereu scăzută din datoria de la gratuităţi. Conform documentelor anexate contractului, a existat chiar o înţelegere scrisă în acest sens. În acelaşi contract sunt notate şi sumele pe care ar fi trebuit să le plătească lunar RATP către Unistil în contul abonamentelor gratuite. Sumele sunt de peste 110.000 de lei lunar, cu TVA. Cele mai recente acte adiţionale pe acest subiect sunt din 2013, când RATP trebuia să plătească Unistil 138.000 de lei lunar cu TVA în contul gratuităţilor. „Practic, nu au plătit direct redevenţa, ci făceam o compensare din gratuități”, a mai precizat Maricel Ghercă.

 Ghercă plătea, Pușcașu încasa

45.000 de lei datorii

În momentul în care RATP a intrat în insolvenţă, Unistil s-a înscris la masa credală cu o sumă de recuperat de 45.000 de lei. Aceasta reprezenta o parte din suma lunară pe care societatea lui Vasile Puşcaşu trebuia s-o încaseze pentru abonamentele gratuite acordate de Primărie Pensionarilor. Conform unor calcule trecute în contract, RATP avea o cotă de piaţă de 87,52%, iar Unistil de 12,48%. Calculul menţionat în documente s-a făcut la numărul de kilometri parcurs de fiecare entitate lunar: 964.000 km - RATP, faţă de 137.500 km - Unistil.

Patru afacerişti sunt judecaţi din nou în dosarul „Sex cu minore” după ce dosarul a fost retrimis judecătorilor. Deşi minorele care au întreţinut relaţii sexuale cu mai mulţi bărbaţi, într-o vilă din Bârnova, i-au indicat drept parteneri şi pe patronul Unistil, Vasile Puşcaşu, şi pe fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Victor Chirilă, aceştia au scăpat basma curată. Dramele acestor minore sunt de nedescris: agresate, ameţite cu alcool, excitate cu pastile, luate din faţa şcolii.

După ce instanţa le-a restituit, în 2014, dosarul pentru refacerea urmăririi penale, procurorii DIICOT Iaşi i-au trimis din nou, în judecată, la începutul lunii februarie, pe Nicuşor Coşuţă (61 de ani) - patronul Pizzeriei Nico, Dorin Cohal (48 de ani), Corneliu Hitruc (61 de ani) - patronul restaurantului „Familial” şi Ionel Daniel Onofriciuc (40 de ani) - patronul firmei „DanMixt Est” pentru trafic de minori şi act sexual cu minore, în formă continuată, primul dintre ei fiind acuzat şi de trafic de persoane.

Fetele le-au spus procurorilor că printre cei care au participat la petreceri s-au numărat şi oamenii de afaceri Cristian Maftei şi Vasile Puşcaşu, dar şi Victor Chirilă, fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, dar, la fel ca la precedenta trimitere în judecată, din 2013, aceştia au scăpat de acuzaţii.

Vizionau filme pornografice

Potrivit rechizitoriului, în perioada 2003-2007, Coşuţă, Cohal, Hitruc şi Onofriciuc, direct sau prin intermediari, racolau fete, în marea lor majoritate minore cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani, pe care le ademeneau, sub pretextul participării la “petreceri” organizate într-o vilă din satul Pietrărie, comuna Bârnova. Atât racolatorii, cât şi alţi bărbaţi din anturajul acestora, de regulă parteneri de afaceri (români şi străini), împreună cu fetele, vizionau filme pornografice, fumau ţigări din cânepă şi narghilea, consumau băuturi alcoolice în exces, apoi le determinau să întreţină raporturi sexuale normale (uneori orale şi anale), în schimbul unor sume de bani cuprinse între 50-150 lei.

Anchetatorii au identificat şi audiat în calitate de părţi vătămate 15 tinere care au întreţinut relaţii sexuale cu inculpaţii sau cu partenerii acestora de afaceri. Dintre acestea, opt tinere aveau vârste cuprinse între 12 şi 14 ani la momentul în care au fost racolate, iar alte şapte aveau între 15 şi 17 ani. Alte fete care au participat la petreceri nu au putut fi identificate sau nu au putut fi audiate pentru că erau plecate din ţară.

Victor Chirilă a declarat că a fost la o petrecere, dar nu a „călcat pe bec”

Racolată la 12 ani

D.B. avea doar 12 ani în 2005, atunci când a fost abordată de o prietenă ei în vârstă de 13 ani, la insistenţele lui Coşuţă şi Hitruc, şi invitată să participe la petrecerile din vila din Pietrărie. Fata le-a povestit procurorilor că, ajunsă la casa lui Coşuţă, acesta a întrebat-o câţi ani are, apoi i-a dat să bea lichior şi a încercat să întreţină cu ea un raport sexual într-o baie a locuinţei. „B.D.a încercat să-l dea afară din baie pe inculpat, însă nu a reuşit, iar acesta i-a dat pantalonii jos, s-a dezbrăcat şi el şi a încercat să întreţină un raport sexual cu ea. Fiind virgină, persoana vătămată B.D. a început să plângă şi i-a spus că o doare, fapt pentru care inculpatul Coşuţă Nicuşor a renunţat”, se arată în rechizitoriu.

După câteva minute, minora „de teamă, pe fondul cantităţii de alcool ingerat, după ce inculpatul Coşuţă a împins-o pe scări, nu a mai ripostat” şi l-a însoţit pe bărbat într-o cameră a locuinţei, întreţinând cu el un raport sexual normal.

Pastilă în băutură

A doua zi minora ar fi fost convinsă de prietena ei să meargă din nou la vila din Pietrărie cu promisiunea că nu i se va mai întâmpla nimic. “B.D. a declarat că a observat-o pe numita D.A.M când i-a pus în pahar o pastilă de culoare albastră, iar când a întrebat-o ce i-a pus în pahar, aceasta i-a spus că e Viagra, îndemnând-o să bea. Persoana vătămată B.D. a băut paharul respectiv, iar după o perioadă de timp a ameţit şi a simţit o nevoie acută de a întreţine raporturi sexuale. La solicitarea inculpatului Coşuţă Nicuşor, persoana vătămată B.D. a întreţinut raporturi sexuale normale şi neprotejate, pe rând, cu el, precum şi cu inculpatul Hitruc Cornel, cu Dascălu Cristian Gabriel şi Popovici Andrei. Cu Popovici Andrei, fiind la urmă şi, probabil datorită trecerii efectului pastilei, persoana vătămată nu a vrut iniţial să mai întreţină raporturi sexuale, însă inculpatul Coşuţă Nicuşor a ţipat la ea, astfel încât a acceptat şi acest raport sexual”, se menţionează în rechizitoriu.

Fata a întrebat ce e în pahar și i s-a spus: „Viagra”. Apoi a început orgia. Avea doar 12 ani

Fugeau de la ore

Tinerele care veneau în mod regulat la petreceri erau recrutate mai ales dintre cele cu venituri foarte mici, provenite din familii destrămate sau cu părinţii plecaţi la lucru în străinătate, „scăpate de sub control de rudele  care le aveau în grijă şi pentru care suma de 50 de lei putea însemna întreţinerea pentru câteva zile”. Anchetatorii susţin că fetele erau racolate uneori chiar din faţa şcolilor unde acestea învăţau, fugind de la ore. Coşuţă le-ar fi cerut unora dintre fete să mai aducă la petreceri şi alte colege de şcoală.

Citește și EXCLUSIV. Pușculița lui Pușcașu: RATP suporta costurile, Unistil lua profitul

„Trebuie menţionat că, la un moment dat, între inculpaţi se crease un fel de concurenţă, de laudă ca şi virtute masculină, care este mai potent, viril şi întreţine raporturi sexuale cu cât mai multe minore, cât mai mici ca vârstă şi virgine, fiind într-o permanentă căutare de astfel de tinere”, susţin anchetatorii.

Vasile Puşcaşu, un alt nume greu din dosar

„Peştii” cei mari au scăpat

Fetele au declarat că printre cei care au participat la petreceri s-au numărat şi oamenii de afaceri Cristian Maftei şi Vasile Puşcaşu, dar şi Victor Chirilă, fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi. „În urma organizării a numeroase astfel de petreceri, influenţa inculpatului Coşuţă – un obscur patron al unei pizzerii – creşte în grupul său de interese, putând invita la imobilul său persoane precum primarul comunei unde era imobilul, oameni cu influenţă politică, alţi patroni de restaurant, parteneri de afaceri străini”, se arată în documentul citat. Atât la prima trimitere în judecată, cât şi la cea de-a doua, numele celor trei nu s-a aflat pe lista inculpaţilor. Patru acuzaţi din dosarul iniţial, printre care fostul poliţist Cezar Bolat, au semnat între timp acorduri de recunoaştere a vinovăţiei.

În mare grabă, omul cu funcție politică la PSD s-a lipit definitiv de scaunul de la Salubris. Examenul, ținut rapid, în mare secret, a fost organizat de o firmă de recrutate. Caterincă: „Nu știu cine a mai fost la concurs”, spune Vasile Câtea. Candidatul unic a luat 8,70, dar mai e și președintele Federației de Box și lider politic. Cum se descurcă cu atâtea servicii?

Dezvăluiri în premieră: Nicolo Napoli a spus că fiul său a jucat din Italia, ori directorul ONJN spune clar că „s-a jucat din România”. Apoi, italianul a spus că sumele erau mici, 100-200 de euro, ori ONJN replică: „Sumele depășesc 5.000 de euro, în două săptămâni”. Napoli a fost monitorizat în septembrie-octombrie 2015 n Ancheta ar putea dura ani de zile, pentru că FRF tărăgănează lucrurile, deși ar trebui să se constituie parte civilă pentru a avea acces la date. Scandalul pariurilor ia amploare: dacă era cinstit, antrenorul CSMS ar fi arătat desfășurătorul jocurilor patriate.

Directorul general al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN), Tudor Simota, demontează explicaţiile date de Nicolo Napoli în cazul contului avut la o casă de pariuri online. Faptul că antrenorul a minţit poate indica faptul că a pariat pe meciuri de fotbal, ceea ce îi era total interzis. În aceste condiţii, până la suspendarea lui Napoli mai este o chestiune de timp.

Faptul că antrenorul de la CSMS, la fel ca alţi oameni de fotbal implicaţi în scandalul pariurilor, nu recunosc adevărul, arată doar că vor să mai adune ceva euro la teşcherea înainte de Exit-ul care le va fi impus de Comisia de disciplină.   

„A pariat fiul meu, care era minor”

După ce în presa centrală au apărut informaţii că antrenorul Nicolo Napoli ar fi jucat la pariuri, acesta a spus că a deschis acel cont la bet265.com în 2005, când fiul său avea 16 ani şi că acesta a fost cel care a pariat pe acea platformă. „Am un cont, dar nu joc eu, ci băiatul meu din Italia. A deschis contul pe numele meu pentru că era minor, acum are 26 de ani. I-am dat cartea mea de identitate atunci ca să folosească datele. Nu ştiu dacă a pariat în perioada interdicţiei în România, pentru că eu sunt la Iaşi şi el este la Cagliari“, a explicat Napoli.

Directorul general al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, Tudor Simota, consideră că aceasta este o primă problemă în cazul lui Napoli: „Peste tot în lumea asta, jocurile de noroc sunt interzise minorilor. E o problemă dacă dumnealui a spus că a făcut acel cont pentru fiul său, care era minor.“

Prea multe semne de întrebare în jurul lui Nicolo Napoli. Păcat de munca lui de la CSMS

A pariat sume mari

O altă problemă este cea a neconcordanţei între sumele indicate de Napoli şi ce au găsit cei de la ONJN. „Nu cred că paria pe meciuri de fotbal din România. Oricum, nu sunt cifre mari. Băga maximum 100-200 de euro. Paria 5-10 euro, pe baschet şi tenis“, a adăugat antrenorul.

În schimb, Tudor Simota precizează că descoperirea lui Napoli a avut loc după ce au fost verificate persoanele care au jucat constant sume mari. „Ne sesizăm doar în momentul în care pariorii pariază într-o perioadă scurtă sume mari de bani. Am sancţionat doar pariorii care au jucat într-o perioadă de două săptămâni sume totale de peste 5.000-6.000 de euro“, adaugă oficialul ONJN.

Exclus Italia

Reprezentantul ONJN a demontat afirmaţia lui Napoli că ar fi jucat fiul său din Italia. „Acolo sistemul de accesare a jocurilor de noroc este diferit de cel de la noi. Există un sistem SOGEI, care are implementate toate datele financiare ale cetăţenilor italieni. E un cod fiscal, cum este CNP-ul nostru. Ca să poţi intra pe platforma de joc trebuie să-ţi faci validarea folosind acest cod. Este deci imposibil ca un italian care e acolo să intre pe o platformă din România în mod legal. Noi îi monitorizăm pe cei care accesează platformele de pe IP-uri din România. Asta e reglementarea în România“, a menţionat Tudor Simota.

ONJN nu poate spune pe ce s-a pariat

Directorul general al ONJN a afirmat că informaţiile legate de meciurile pe care a pariat Nicolo Napoli pot fi date doar Poliţiei, nu şi Federaţiei Române de Fotbal (FRF). „Cei de la Federaţie au luat legătura cu noi, am discutat şi vom avea pe viitor o colaborare, ţinând cont de recomandarea Parlamentului European cu privire la trucarea de meciuri în legătură directă cu pariurile sportive. Nu le-am putut pune la dispoziţie datele, deoarece nu ne permite legea privind informaţiile cu caracter personal“, a mai spus Simota.

Federaţia evită să dea răspunsuri

Preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, a evitat să comenteze acest subiect.

„Nu pot să mă pronunţ oficial în cazul «Napoli». Acesta este la Comisia de Disciplină, care urmează să ia o decizie“, a spus şeful Federaţiei.

O reacţie asemănătoare a avut şi Costin Negraru, şeful departamentului de integritate din cadrul FRF: „În cazul «Napoli», noi ne-am autosesizat şi acum este la Comisia de Disciplină. Nu vă pot da prea multe informaţii, pentru că eu nu particip la toate şedinţele comisiei.“

Prunea acuză Comisia

Preşedintele executiv al CSMS Iaşi, Florin Prunea, acuză Comisia de Disciplină de lipsă de profesionalism pentru că i-a solicitat lui Napoli lista cu meciurile jucate. „Ce se întâmplă e de cascadorii râsului! Cei de la Comisie îl anchetează pe Nicolo, îl bagă în gura presei şi pe urmă vin şi îi cer lui să aducă dovezi că este nevinovat, să arate desfăşurătorul meciurilor jucate. Aşa se întâmplă în justiţie? E normal ca tu să demonstrezi că eşti nevinovat sau ei să arate că eşti vinovat?“.

„E o prostie să pariezi de pe contul tău!“

Fostul membru al „Generaţiei de Aur“, Gavrilă Balint, care acum face reclamă pentru o casă de pariuri online, consideră că este o prostie să joci de pe propriul cont, mai ales dacă eşti implicat în această activitate.

„Chiar nu-i înţeleg pe cei care fac asta. De ce nu dau unui prieten sau unei rude să joace, dacă vor neapărat să o facă. Înţeleg că e vorba de adrenalină, dar să rişti aşa, să-ţi strici imaginea…“, a precizat Balint.

Citește și Orgiile lui Chirilă: fete de 12 ani, drogate cu afrodisiace. Patru afacerişti, judecaţi din nou în dosarul „Sex cu minore”

Ce spune regulamentul disciplinar FRF

„Art. 60.5: Fapta persoanei care participă direct sau indirect la pariuri sau alte activităţi similare care privesc jocurile din competiţiile organizate sub egida FIFA/UEFA/FRF/LPF/AJF sau care are un interes financiar direct sau indirect în astfel de activităţi se sancţionează cumulativ cu:

a) interzicerea oricărei activităţi legate de fotbal pentru 2 ani

b) penalitate sportivă de 300.000 de lei.”

Şumudică a aruncat o perdea de ceaţă, spunând că „a fost colaborator” la o casă de pariuri

Cazul „Şumudică“

Potrivit unor informaţii furnizate de FIFA, antrenorul Astrei Giurgiu, Marius Şumudică, a mizat, în repetate rânduri, sume ce variau între 500 şi 900 de euro pe diverse partide din Liga 1, dar şi pe meciuri din Liga Campionilor, Europa League sau ale echipelor naţionale U17, U19 şi U21 ale României. Tehnicianul nu ar fi pariat însă pe meciurile echipei sale. „Respect comisiile şi voi respecta şi decizia de a mă suspenda, dacă vor considera că sunt vinovat“, a precizat Şumudică.

Mărturia completă a secretarei-șefe de la Rectoratul UMF, Gabriela Cuciureanu: haos la admitere. Pe 21 august, când trebuiau trimise rezultatele la București, 80% din componența comisiei era de mult în vacanță, delegându-și atribuțiile. Fostul rector Dragoș Pieptu încărca lista de admiși în mijlocul ședinței, pe laptopul propriu. Secretara-șefă a fost considerată singura vinovată pentru admiterea ilegală a 43 de studenți. Ea lansează o teorie surprinzătoare: chiar rectorul i-ar fi umflat punctajul Andreei Zacornea.

Gabriela Cuciureanu, secretara-şefă de la Rectoratul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) „Gr. T. Popa” din Iaşi, căreia i-a fost desfăcut contractul de muncă în urma scandalului studenţilor străini declaraţi iniţial admişi, a contestat decizia în instanţă. Cuciureanu aduce acuzaţii grave instituţiei de învăţământ superior, subliniind că nu exista o procedură bine definită pentru admiterea candidaţilor străini pe locurile cu taxă în valută, că evaluarea se făcea pe criterii subiective, iar o parte din membrii comisiei de evaluare au plecat în concediu în timpul sesiunii de admitere.

Lipsesc date esenţiale

Gabriela Cuciureanu a cerut Tribunalului Iaşi anularea deciziei de concediere care i-a fost comunicată la 14 decembrie 2015. În plângerea adresată instanţei, Cuciureanu susţine că în decizia Comisiei de Disciplină nu se precizează, clar şi concret, fapta care ar fi constituit abatere disciplinară şi nici motivele care au dus la suspendarea şi, ulterior, la desfacerea contractului său de muncă. Totodată, fosta secretară-şefă susţine că membrii Comisiei s-ar fi raportat doar la analiza punctuală a fişei postului şi nu la atribuţiile temporare pe care le avea ca membru în Comisia Tehnică, în cadrul procesului de admitere a cetăţenilor străini. „Vă rog să reţineţi că nu se identifică, nominalizează acţiunile sau inacţiunile care au dus la luarea acestei măsuri disciplinare”, se arată în plângerea adresată instanţei.

Dacă cele spuse la Tribunal sunt adevărate, Cuciureanu are şanse să câştige procesul (Sursa foto: Ziarul de Iaşi)

Se consideră simplu executant

Contraatacând, Cuciureanu găseşte vina pentru ceea ce s-a întâmplat în alte părţi: „Evaluarea neunitară a dosarelor candidaţilor cetăţeni străini pentru admiterea la studii cu taxă în valută, neimplicarea conducerii universităţii în acest proces de evaluare, inexistenţa unui regulament/proceduri de lucru specifice, au dus la anularea întregului proces de evaluare, care, după părerea preşedintelui Comisiei, conduce la sancţionarea unei singure persoane şi anume a secretarului şef al universtăţii.”

Tăvălugul acuzaţiilor nu se opreşte aici. „Obligaţia de a organiza şi în mod corect şi legal o sesiune de admitere este în sarcina conducerii universităţii, şi nu a secretarului-şef. Secretarul-şef execută şi se supune deciziilor luate de conducere. (...) Este cel puţin surprinzător cum o persoană cu funcţie înaltă, respectiv cea de rector, poate să plaseze o problemă atât de importantă la nivelul unui secretar”, se arată în acţiune.

Schimbări în timpul procesului

Reclamanta afirmă că, în luna august, în plin proces de evaluare a dosarelor candidaţilor, o parte din membrii Comisie de evaluare au plecat în concediu: „(...) procesul de evaluare a dosarelor a fost grav afectat prin lipsa membrilor comisiei de evaluare în proporţie de 80%, în condiţiile în care termenul limită de trimitere a dosarelor evaluate la MEC a fost 21 august 2015.”

Cuciureanu mai precizează că au fost făcute modificări în ceea ce priveşte procedura de evaluare, chiar în timpul acestui proces: „Este inadmisibil ca în luna august, la finele sesiunii de evaluare a dosarelor candidaţilor cetăţeni străini, un membru al Consiliului de Administraţie să propună Consiliului, iar Consiliul să aprobe noi criterii de selecţie.”

„Eu am sesizat nereguli”

În ceea ce priveşte acuzele aduse cu privire la modificările unor liste ale candidaţilor, fosta secretară şefă subliniază că nu se face o menţiune clară despre ce liste este vorba şi în ce a constat modificarea, care sunt candidaţii cărora li s-ar fi modificat punctajele din dispoziţia ei.

Gabriela Cuciureanu mai arată că, în jurul datei de 17 august, i-a adus la cunoştinţă fostului rector Dragoş Pieptu şi decanilor de la Medicină şi Medicină Dentară existenţa diferenţelor de punctaje pentru aceleaşi dosare depuse la mai multe specialităţi. De asemenea, aceasta susţine că, la sfârşitul lunii septembrie, l-a informat pe rectorul interimar Pieptu despre două dosare cu modificări de punctaj şi a unei contestaţii depuse de un avocat, referitor la reevaluarea dosarelor a doi candidaţi greci. Acesta i-ar fi spus să se consulte cu avocatul universităţii şi să cheme un evaluator să verifice dosarele, lucru pe care susţine că l-a şi făcut.

 Fostul rector Pieptu pare vizat deseori, direct sau indirect, de Cuciureanu

Cazul Zacornea: dă vina pe Pieptu!

Răsturnare de situaţie în cazul Andreei Zacornea, fiica şefului de la Serviciul Înmatriculări, cea de la care a pornit scandalul. Cuciureanu afirmă că pe listele de admişi aprobate pe 22 septembrie 2015 nu figura candidata Zacornea. După ce rectorul Pieptu a a fost chemat la Minister şi i s-a reproşat că nu s-au respectat nişte instrucţiuni trimise printr-o adresă din aprilie 2015, pe 24 septembrie a fost convocată o nouă şedinţă pentru a reverifica lista candidaţilor admişi. „În timpul şedinţei, domnul fost rector Pieptu a lucrat pe computerul dumnealui şi a alcătuit listele candidaţilor admişi. (...) De fapt aceste liste au fost stabilite de domnul rector, în timpul şedinţei Consiliului şi nu îmi amintesc dacă candidata Zacornea figura sau nu pe una dintre aceste fişe (...). Este posibil ca domnul profesor Pieptu când a pregătit listele candidaţilor admişi să o fi selectat ca fiind admisă pe candidata Zacornea”, se arată în plângere.

Contactată de 7EST, Cuciureanu a declarat că nu poate să ofere nici un fel de informaţii despre caz. 

Citește și EXCLUSIV. Fiica lui Zacornea, intrată prin fals la Medicină. Așa a început dosarul DNA la UMF

Istoria scandalului

În condiţii încă neclare, în toamna anului trecut, la UMF s-a descoperit că punctajele unor candidaţi la admitere erau umflate. Iniţial s-a vorbit de candidaţi marocani, dar, în final, după verificări şi reverificări, s-a stabilit o listă de 43 de admişi ilegal, de mai multe naţionalităţi, inclusiv români.

Ministerul Educaţiei a trimis la Iaşi Corpul de Control, la universitate venind şi ministrul Sorin Câmpeanu. Rectorul interimar Dragoş Pieptu şi-a dat demisia de onoare, iar DNA a început o anchetă. La începutul acestui an, UMF a cerut la Tribunal anularea actelor prin care cei 43 au fost admişi. Până la o sentinţă definitivă, aceştia au dreptul de a studia la UMF.

Creștere spectaculoasă a dosarelor de construcții ilegale! După schimbările la vârf, brusc inspecția în construcții din cadrul Poliției Locale își face treaba: 8 dosare trimise în instanță doar în ianuarie. În anii anteriori, atâtea dosare se adunau într-un an întreg. Ultimul caz: un balcon hidos, construit la parter de un preot ce locuiește în apartamentul de serviciu al Mitropoliei. Nimeni nu mai este iertat: se cere demolarea în toate cazurile, inclusiv al unui bloc din Baș Ceauș.

Un plan de reorganizare nepus în practică ani de zile, un deputat apărut brusc în peisaj, o guvernare PSD fără nicio finalitate și mii de tone de fier vechi pe care se bat toți ca vulturii pe un stârv. De câteva săptămâni, foştii salariaţi de la Fortus blochează traficul din faţa fabricii, de câteva ori pe săptămână, pentru că nu şi-au primit salariile compensatorii. Este cea mai recentă etapă dintr-un haos care a dus Combinatul de Utilaj Greu în pragul falimentului. Fostul secretar de stat Maricel Popa susţine că o soluţie de salvare a fost sabotată de însuşi directorul Gheorghe Chişcă, cu ochii doar pe vânzarea dubioasă a halelor ca fier vechi. Atât Popa, cât şi noul administrator special Remus Vulpescu, susţin însă că Fortus „poate fi pus pe picioare”.

Fostul secretar de stat al Ministerului Energiei, Maricel Popa, susţine că ideea realizării unui parc industrial la Fortus îi aparţine şi că a lansat-o încă din 2013, după discuţiile purtate cu premierul Chinei.

Primii paşi păreau promiţători

Maricel Popa a dezvăluit istoria primilor paşi dintr-un proiect care a stârnit multă agitaţie în Iaşi, dar care nu a avut succes până în acest moment. „Am făcut parte din comisiile ministeriale din octombrie 2013 şi am propus realizarea parcului industrial. Premierul Chinei ne-a cerut pe 21 noiembrie 2013 să realizăm câte un parc industrial în fiecare zonă a ţării, iar pentru zona Moldovei am ales Fortusul. EximBank China dădea 10 milioane de euro pentru realizarea acestui parc. Primăria Iaşi, care avea 4 milioane de euro la masa credală de la Fortus, a dat o Hotărâre de Consiliul Local pentru Parc. Din partea ministerului am făcut memorandum de Guvern şi s-a dat Hotărâre pentru a se face Platforma Industrială. Pentru a fi parc era necesară o licenţă ce se putea obţine foarte uşor dat fiind că eu eram vicepreşedinte mondial al parcurilor industriale pe lângă ONU“, spune fostul secretar de stat al ministerului Energiei, Maricel Popa.

Doar câţiva producători se pot încumeta să realizeze astfel de piese. Pe acest segment, unul dintre competitorii Fortus este Mercedes, unde s-a dus anul trecut o firmă din Africa de Sud ce anterior ceruse o ofertă de preţ de la Iaşi 

Cum se împărţea fabrica

Potrivit lui Popa, Fortus urma să fie împărţit în trei. O parte urma să fie a Primăriei Iaşi, pentru parcul industrial, o altă parte să rămână un „Fortus curat“, care să fie subordonat Ministerului Economiei, iar datoriile să fie transformate în acţiuni, „aşa cum s-a întâmplat şi la CFR Marfă şi la Oltchim. Un Fortus care putea fi bancabil şi care putea obţine până la 20 de milioane de euro pentru reindustrializare, devenind astfel un Fortus modern, care putea să-şi continue activitatea“.

Cea de-a treia parte rămânea cu clădirile care nu intrau în primele două părţi şi cu care se putea plăti creanţele la creditori, inclusiv BCR şi salariaţi. „Pentru preluare, urma să se facă inventarul pentru a se face reevaluarea. Evaluarea o face directorul general şi cu administratorul special. Dându-şi seama că trebuie să predea la Ministerul Economiei inventarul şi că vor fi probleme, acesta (directorul Gheorghe Chişcă - n.r.) a găsit tot felul de chichiţe şi au urmat şapte luni de tergiversări”, spune Popa.  

Chişcă, marea problemă

Deşi Guvernul a decis să se facă Platforma Industrială Fortus în ianuarie 2014, nici până acum acest lucru nu a fost posibil, principalul vinovat fiind considerat directorul Gheorghe Chişcă. „Chişcă a fost director general, dar şi administrator special şi era ţinut în funcţie din 2005, de când a început dezastrul de la Fortus. El deţinea un cumul de funcţii care îi permitea să nu poată fi tras la răspundere. Noi nu am putut să-l schimbăm, el nefiind subordonat Ministerului Economiei, ci AVAS-ului. De fiecare dată când venea la minister, nu voia să vândă decât halele care conţin mult metal, numai unui anumit beneficiar, iar evaluarea să se facă numai cu un anumit evaluator“, povesteşte Maricel Popa.

„Se pare că deranjează faptul că mă interersează ce se întâmplă cu firmele şi cu mediul de afaceri din Iaşi. Eu am mai fost atacat de oameni politici ieşeni şi când s-a dorit privatizarea Antibiotice şi am cerut anchetă parlamentară.“ Petru Movilă, deputat PMP, foarte implicat în activitatea Fortus

Implicarea lui Movilă

O altă persoană considerată ca fiind implicată în nerealizarea parcului industrial este deputatul Petru Movilă, pe care fostul prefect Dan Cârlan l-a acuzat în mai multe rânduri că doreşte vânzarea halei de turnătorie fontă. „Movilă a solicitat în repetate rânduri să se vândă la fier vechi Hala Turnătorie. Aceasta era ideea lui pentru salvarea Fortus. Adică un colos metalic, evaluat la 3,5 milioane de euro şi pentru care nişte băieţi deştepţi au înaintat o propunere de preluare cu 1,5 milioane euro, cu scopul de tăiere la fier vechi“, a scris Dan Cârlan, la un moment dat, pe Facebook.

Informaţia este suţinută şi de Maricel Popa, care consideră că „au fost politicieni care au manipulat salariaţii să fie vândută Hala Turnătorie, pe motiv că ar fi degradată, când de fapt se dorea vânzarea ei la fier vechi.“

Popa adaugă că „a venit o firmă din Turcia care a vrut să investească 10 milioane de euro la fosta turnătorie de fontă, dar nu s-a putut face nimic. Crea 1.000 de locuri de muncă şi făcea o oţelărie nouă“.

Deputatul Petru Movilă neagă acuzațiile: „Eu nu am făcut decât să cer aplicarea Planului de organizare. Nu am avut şi nu am vreun interes personal la Fortus. Nu am vrut decât să facem societatea să funcţioneze şi oamenii să-şi ia salariile. Dacă cineva are vreo dovadă că eu am vreun interes personal acolo, să o facă publică”.

Birocraţie până la capăt

Din august 2015, noul administrator special de la Fortus este Remus Vulpescu, fost şef al Oficiului de Stat pentru Privatizare (OPSPI).

„Urmează ca administratorul special să-l convingă pe administratorul judiciar să-l oblige pe director să se facă evaluarea şi să dea inventarul“, explică Popa următorii paşi din administrarea firmei.   

Planul de reorganizare al SC Fortus SA are ca dată limită 12 iulie 2018. Valoarea totală a creanţelor este de aproape 217 milioane lei.

Săptămână decisivă

Remus Vulpescu a precizat că speră ca în zilele următoare să aibă loc nişte schimbări majore în echipa managerială: „La Fortus, marea problemă a fost şi este managementul. Nu spun că ar trebui schimbat doar directorul general sau echipa managerială. Trebuie schimbat, în primul rând, modul în care aceasta acţionează. Nu e posibil ca în jumătate de an, de când sunt administrator special, să nu am o informare completă a ceea ce se întâmplă acolo. Când am fost prima dată la Fortus, anul trecut, directorul general Chişcă a încercat să nu mă lase să intru în combinat. Domnul Chişcă se comportă ca administrator special, ca administrator judiciar, uneori ca ministru, numai ca director general nu!”, spune Vulpescu.

El adaugă că valoarea Fortus este cu mult mai mare decât valoarea datoriilor şi crede că „fie se merge pe varianta unui parc tehnologic, fie pe varianta unui parc industrial, fie pe reluarea producţiei,  Fortus poate fi pus pe picioare. Privind optimist, cred că până la finele anului se poate stabili direcţia în care se va merge.“

 Maricel Popa spune că a existat o soluţie viabilă pentru Fortus

Popa: Mai sunt şanse pentru combinat

Fostul secretar de stat al Ministerului Energiei consideră că nici acum nu este încă târziu pentru realizarea parcului. „Sunt în continuare cereri la minister din partea investitorilor pentru un parc industrial la Fortus deoarece suntem în UE, forţa de muncă este relativ ieftină, iar prelucrând aici nu mai sunt probleme cu taxele vamale. Suntem o zonă stabilă, predictibilă şi competitivă pentru UE. Sunt multe firme din Asia care vor să se relocheze în Europa. Într-un an de zile, la acest parc se pot crea peste 5.000 de locuri de muncă, fără un efort foarte mare. Fortusul are marele avantaj că are deja toate utilităţile”, spune Popa.

Citește și Povestea se repetă. Fondul de „pomeni” crește în anii electorali precum cozonacul

Au vrut să ţepuiască o firmă sud-africană

Despre modul în care se lucrează la Fortus, Maricel Popa a dat exemplul unei firme care era să fie păcălită de fosta conducere. „Anul trecut a venit o companie din Africa de Sud, din industria mineritului, iar Fortus i-a făcut ofertă de trei milioane de euro pentru a le face o moară pentru minerit. Reprezentanţii firmei s-au dus până la urmă în Germania, la Mercedes, şi acolo li s-a făcut moara pentru un milion de euro“, a menţionat Popa.

 „Privind optimist, cred că până la finele anului se poate stabili direcţia în care se va merge.” Administratorul Remus Vulpescu, despre Fortus 

Cele mai importante momente din istoria recentă a fabricii

Obiect de activitate: fabricarea utilajelor de metalurgie;

A fost privatizată în 2003, contractul fiind reziliat de Stat în 2008, firma revenind în portofoliul AVAS;

În 2008, intră în insolvenţă, iar anul trecut a intrat în faliment, decizia fiind însă revocată în apel; 

Datoriile au crescut, iar numărul angajaţilor a scăzut mai ales după o ofertă de concediere colectivă contra unor salarii compensatorii;

Planurile de reorganizare judiciară au eşuat, presa semnalând în repetate rânduri diferite tranzacţii dubioase semnate de şefii combinatului în această perioadă;

2014: cifră de afaceri 18,2 milioane lei, pierdere netă 26,3 milioane lei, 614 angajaţi. 

Alt polițist la vârf pomenit în rețeaua din cadrul Ocolului Silvic, unde lemnul era valută forte. Un nume important în dosarul în care sunt deja acuzaţi primarul şi viceprimarul din Hârlău. Un martor din dosarul celor doi susţine că şeful Poliţiei din localitate a fost unul dintre „beneficiarii” unui transport ilegal de lemne.

Pe unde trece, devine spaima instanţelor: fostul prefect contestă toate deciziile din puşcării legate de persoana sa.  18 plângeri legate de condiţiile din Penitenciare a depus la instanţe, între 2014 şi 2016, fostul prefect Radu Prisăcaru. Una dintre nemulţumirile sale frizează absurdul: a contestat faptul că a fost recompensat. Puşcăriile din Iaşi, Vaslui, Focşani şi Botoşani l-au supărat pe Prisăcaru. Până acum, a pierdut toate procesele, dar mai are două pe rol, la Bucureşti, în vizor fiind Statul român.  

Fostul prefect Radu Prisacaru, condamnat în 2014 la patru ani de închisoare pentru luare de mită, îşi condimentează viaţa după gratii demarând cu ghiotura acţiuni în instanţă. Ieşeanul s-a plâns judecătorilor că nu i-au fost respectate drepturile în închisoare şi a solicitat în unele cazuri şi daune morale. Fie că a invocat că nu a putut să comunice on-line cu familia sau că nu i s-a permis să aibă convorbiri telefonice nelimitate cu avocaţii săi, toate acţiunile au fost respinse de instanţă.

8 la Botoşani, 7 la Iaşi

Radu Prisăcaru a formulat în instanţă opt contestaţii împotriva deciziilor judecătorului de supraveghere din Penitenciarul Botoşani, şapte pentru că magistratul i-a respins plângerile prin care reclama că i s-au încălcat drepturile şi una pentru că era nemulţumit de regimul de detenţie stabilit. Alte şapte contestaţii făcute de Prisăcaru împotriva hotărârii judecătorului de supravegherea a privării de libertate de la Penitenciarul Iaşi au fost analizate de Judecătoria Iaşi. Toate au avut însă aceeaşi soartă: au fost respinse de instanţe.

După ce a intrat în puşcărie, Prisăcaru l-a imitat pe „magistrul” său Relu Fenechiu, şi el aflat după gratii, şi a cerut ca toate contestaţiile să fie judecate în lipsa sa

Răduţă, om sucit

Astfel, în una dintre contestaţiile depuse la Judecătoria Botoşani, Prisăcaru a arătat că în mai anul trecut a fost recompensat de o comisie a închisorii cu „suplimentarea dreptului la pachet şi vizită” fără ştirea şi acceptul său şi astfel s-a comis un abuz. De asemenea, fostul prefect de Iaşi a solicitat şi 10.000 de lei daune morale. „Numitul Prisăcaru Vasile Radu a fost recompensat pentru participarea la activităţile socio-educative derulate în penitenciar, respectiv pentru participarea la două concursuri tematice, aspect ce nu constituie o încălcare a drepturilor sale, ci dimpotrivă o recunoaştere a implicării active a condamnatului în activităţile la care participă. Pentru acordarea recompenselor nu este necesar acordul persoanei private de libertate, procedura de acordare neprevăzând această condiţie”, se arată în motivarea deciziei Judecătoriei Botoşani, prin care i-a fost respinsă contestaţia lui Prisăcaru.

A cerut daune de la Statul român

În octombrie anul trecut, Prisăcaru a solicitat din nou instanţei să constate că i-au fost încălcate drepturile şi a cerut 10.000 de euro daune morale de la Statul român. Conform deciziei Judecătoriei Botoşani, fostul prefect s-a plâns că a formulat trei cereri pentru a munci în penitenciar şi cereri de audienţă, iar aceste au fost respinse fără a fi analizate de Comisia de Muncă, deşi a făcut dovada „calităţii sale de cadru universitar şi formator în Marea Britanie şi România”. Instanţa arată că prima cerere de a munci i-a fost respinsă pentru că fusese transferat de scurt timp din Penitenciarul Iaşi în cel din Botoşani, a doua pentru că la momentul respectiv fuseseră selecţionaţi suficienţi deţinuţi pentru a munci, iar fostul prefect fusese analizat deja în Comisia de elaborare a unei lucrări ştiinţifice, iar a treia a fost clasată pentru că avea acelaşi obiect cu a doua solicitare.

„Avându-se în vedere că obiectivele planificării şi organizării forţei de muncă au ca scop implicarea în astfel de activităţi a unui număr cât mai mare de persoane, iar nu monopolizarea acestora de către o singură persoană, nu se poate constata încălcarea vreunui drept al petentului”, se arată în motivarea deciziei Judecătoriei Botoşani.

Nu a putut comunica on-line cu familia

Radu Prisăcaru s-a mai plâns instanţei că i-a fost încălcat şi dreptul la comunicări on-line prevăzut de Legea privind executarea pedepselor. Fostul prefect a cerut conducerii închisorii din Botoşani să-i permită să comunice on-line cu familia sa care locuieşte în Marea Britanie, motivând şi că soţia sa este bolnavă, iar fiul minor. Însă solicitarea i-a fost respinsă pe motiv că în penitenciar nu erau aplicabile la momentul respectiv prevederile articolului care reglementează posibilitatea deţinuţilor de a comunica on-line. Decizia judecătorului de supraveghere a fost menţinută şi de instanţă.

Fostul prefect a cerut conducerii închisorii din Botoşani şi alocarea unui număr nelimitat de minute, pe care să le plătească din fonduri proprii, pentru a discuta şi ţine legătura cu avocaţii săi. Solicitarea i-a fost respinsă, iar fostul prefect a făcut plângere la judecătorul de supraveghere, iar apoi la Judecătoria Botoşani, solicitând din nou în instanţă 10.000 de euro daune.

Când avea şi el dreptate, a depus acţiunea prea târziu

Fostul prefect s-a supărat şi pentru că atunci când a fost încarcerat la Penitenciarul Iaşi a fost cazat în camere supraaglomerate, murdare, cu lumină naturală insuficientă şi din care lipseau condiţiile minime de detenţie prevăzute de legislaţia naţională şi europeană. Plângerea a fost respinsă atât de judecătorul de supraveghere, cât şi de Judecătoria Iaşi ca tardivă.

Citește și Curat „Basic Instinct” la Miroslava: sex, cuţit, împăcare, puşcărie, bebeluş, iar puşcărie

Prisăcaru  a solicitat ca toate contestaţiile să fie judecate în lipsă, iar după ce acestea au fost respinse, instanţele l-au obligat să achite statului cheltuieli judiciare.

Avocata Sandra Grădinaru, cea care l-a reprezentat pe Radu Prisăcaru în procesul de corupţie care i-a adus condamnarea, nu a putut fi contactată pentru a-şi exprima un punct de vedere despre acţiunile clientului său.

Prisăcaru a stat în 2006 în arest preventiv

Cum a ajuns la puşcărie

În 2006, fostul prefect a fost acuzat că ar fi cerut 3 hectare de teren din cele 16 hectare pe care urma să le primească ieşeanca Norina Forna, semnatara unei cereri de retrocedare aflate pe rolul Prefecturii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat definitiv pe Prisăcaru, în iunie 2014, la patru ani de închisoare cu executare pentru luare de mită, menţinând o decizie a Curţii de Apel Iaşi din decembrie 2011. În dosarul instrumentat de DNA au mai fost condamnate alte trei persoane, una fugind din ţară înainte de a fi încarcerată.

Un plan de reorganizare nepus în practică ani de zile, un deputat apărut brusc în peisaj, o guvernare PSD fără nicio finalitate și mii de tone de fier vechi pe care se bat toți ca vulturii pe un stârv. De câteva săptămâni, foştii salariaţi de la Fortus blochează traficul din faţa fabricii, de câteva ori pe săptămână, pentru că nu şi-au primit salariile compensatorii. Este cea mai recentă etapă dintr-un haos care a dus Combinatul de Utilaj Greu în pragul falimentului. Fostul secretar de stat Maricel Popa susţine că o soluţie de salvare a fost sabotată de însuşi directorul Gheorghe Chişcă, cu ochii doar pe vânzarea dubioasă a halelor ca fier vechi. Atât Popa, cât şi noul administrator special Remus Vulpescu, susţin însă că Fortus „poate fi pus pe picioare”.

Fostul secretar de stat al Ministerului Energiei, Maricel Popa, susţine că ideea realizării unui parc industrial la Fortus îi aparţine şi că a lansat-o încă din 2013, după discuţiile purtate cu premierul Chinei.

Primii paşi păreau promiţători

Maricel Popa a dezvăluit istoria primilor paşi dintr-un proiect care a stârnit multă agitaţie în Iaşi, dar care nu a avut succes până în acest moment. „Am făcut parte din comisiile ministeriale din octombrie 2013 şi am propus realizarea parcului industrial. Premierul Chinei ne-a cerut pe 21 noiembrie 2013 să realizăm câte un parc industrial în fiecare zonă a ţării, iar pentru zona Moldovei am ales Fortusul. EximBank China dădea 10 milioane de euro pentru realizarea acestui parc. Primăria Iaşi, care avea 4 milioane de euro la masa credală de la Fortus, a dat o Hotărâre de Consiliul Local pentru Parc. Din partea ministerului am făcut memorandum de Guvern şi s-a dat Hotărâre pentru a se face Platforma Industrială. Pentru a fi parc era necesară o licenţă ce se putea obţine foarte uşor dat fiind că eu eram vicepreşedinte mondial al parcurilor industriale pe lângă ONU“, spune fostul secretar de stat al ministerului Energiei, Maricel Popa.

Doar câţiva producători se pot încumeta să realizeze astfel de piese. Pe acest segment, unul dintre competitorii Fortus este Mercedes, unde s-a dus anul trecut o firmă din Africa de Sud ce anterior ceruse o ofertă de preţ de la Iaşi 

Cum se împărţea fabrica

Potrivit lui Popa, Fortus urma să fie împărţit în trei. O parte urma să fie a Primăriei Iaşi, pentru parcul industrial, o altă parte să rămână un „Fortus curat“, care să fie subordonat Ministerului Economiei, iar datoriile să fie transformate în acţiuni, „aşa cum s-a întâmplat şi la CFR Marfă şi la Oltchim. Un Fortus care putea fi bancabil şi care putea obţine până la 20 de milioane de euro pentru reindustrializare, devenind astfel un Fortus modern, care putea să-şi continue activitatea“.

Cea de-a treia parte rămânea cu clădirile care nu intrau în primele două părţi şi cu care se putea plăti creanţele la creditori, inclusiv BCR şi salariaţi. „Pentru preluare, urma să se facă inventarul pentru a se face reevaluarea. Evaluarea o face directorul general şi cu administratorul special. Dându-şi seama că trebuie să predea la Ministerul Economiei inventarul şi că vor fi probleme, acesta (directorul Gheorghe Chişcă - n.r.) a găsit tot felul de chichiţe şi au urmat şapte luni de tergiversări”, spune Popa.  

Chişcă, marea problemă

Deşi Guvernul a decis să se facă Platforma Industrială Fortus în ianuarie 2014, nici până acum acest lucru nu a fost posibil, principalul vinovat fiind considerat directorul Gheorghe Chişcă. „Chişcă a fost director general, dar şi administrator special şi era ţinut în funcţie din 2005, de când a început dezastrul de la Fortus. El deţinea un cumul de funcţii care îi permitea să nu poată fi tras la răspundere. Noi nu am putut să-l schimbăm, el nefiind subordonat Ministerului Economiei, ci AVAS-ului. De fiecare dată când venea la minister, nu voia să vândă decât halele care conţin mult metal, numai unui anumit beneficiar, iar evaluarea să se facă numai cu un anumit evaluator“, povesteşte Maricel Popa.

„Se pare că deranjează faptul că mă interersează ce se întâmplă cu firmele şi cu mediul de afaceri din Iaşi. Eu am mai fost atacat de oameni politici ieşeni şi când s-a dorit privatizarea Antibiotice şi am cerut anchetă parlamentară.“ Petru Movilă, deputat PMP, foarte implicat în activitatea Fortus

Implicarea lui Movilă

O altă persoană considerată ca fiind implicată în nerealizarea parcului industrial este deputatul Petru Movilă, pe care fostul prefect Dan Cârlan l-a acuzat în mai multe rânduri că doreşte vânzarea halei de turnătorie fontă. „Movilă a solicitat în repetate rânduri să se vândă la fier vechi Hala Turnătorie. Aceasta era ideea lui pentru salvarea Fortus. Adică un colos metalic, evaluat la 3,5 milioane de euro şi pentru care nişte băieţi deştepţi au înaintat o propunere de preluare cu 1,5 milioane euro, cu scopul de tăiere la fier vechi“, a scris Dan Cârlan, la un moment dat, pe Facebook.

Informaţia este suţinută şi de Maricel Popa, care consideră că „au fost politicieni care au manipulat salariaţii să fie vândută Hala Turnătorie, pe motiv că ar fi degradată, când de fapt se dorea vânzarea ei la fier vechi.“

Popa adaugă că „a venit o firmă din Turcia care a vrut să investească 10 milioane de euro la fosta turnătorie de fontă, dar nu s-a putut face nimic. Crea 1.000 de locuri de muncă şi făcea o oţelărie nouă“.

Deputatul Petru Movilă neagă acuzațiile: „Eu nu am făcut decât să cer aplicarea Planului de organizare. Nu am avut şi nu am vreun interes personal la Fortus. Nu am vrut decât să facem societatea să funcţioneze şi oamenii să-şi ia salariile. Dacă cineva are vreo dovadă că eu am vreun interes personal acolo, să o facă publică”.

Birocraţie până la capăt

Din august 2015, noul administrator special de la Fortus este Remus Vulpescu, fost şef al Oficiului de Stat pentru Privatizare (OPSPI).

„Urmează ca administratorul special să-l convingă pe administratorul judiciar să-l oblige pe director să se facă evaluarea şi să dea inventarul“, explică Popa următorii paşi din administrarea firmei.   

Planul de reorganizare al SC Fortus SA are ca dată limită 12 iulie 2018. Valoarea totală a creanţelor este de aproape 217 milioane lei.

Săptămână decisivă

Remus Vulpescu a precizat că speră ca în zilele următoare să aibă loc nişte schimbări majore în echipa managerială: „La Fortus, marea problemă a fost şi este managementul. Nu spun că ar trebui schimbat doar directorul general sau echipa managerială. Trebuie schimbat, în primul rând, modul în care aceasta acţionează. Nu e posibil ca în jumătate de an, de când sunt administrator special, să nu am o informare completă a ceea ce se întâmplă acolo. Când am fost prima dată la Fortus, anul trecut, directorul general Chişcă a încercat să nu mă lase să intru în combinat. Domnul Chişcă se comportă ca administrator special, ca administrator judiciar, uneori ca ministru, numai ca director general nu!”, spune Vulpescu.

El adaugă că valoarea Fortus este cu mult mai mare decât valoarea datoriilor şi crede că „fie se merge pe varianta unui parc tehnologic, fie pe varianta unui parc industrial, fie pe reluarea producţiei,  Fortus poate fi pus pe picioare. Privind optimist, cred că până la finele anului se poate stabili direcţia în care se va merge.“

 Maricel Popa spune că a existat o soluţie viabilă pentru Fortus

Popa: Mai sunt şanse pentru combinat

Fostul secretar de stat al Ministerului Energiei consideră că nici acum nu este încă târziu pentru realizarea parcului. „Sunt în continuare cereri la minister din partea investitorilor pentru un parc industrial la Fortus deoarece suntem în UE, forţa de muncă este relativ ieftină, iar prelucrând aici nu mai sunt probleme cu taxele vamale. Suntem o zonă stabilă, predictibilă şi competitivă pentru UE. Sunt multe firme din Asia care vor să se relocheze în Europa. Într-un an de zile, la acest parc se pot crea peste 5.000 de locuri de muncă, fără un efort foarte mare. Fortusul are marele avantaj că are deja toate utilităţile”, spune Popa.

Citește și Povestea se repetă. Fondul de „pomeni” crește în anii electorali precum cozonacul

Au vrut să ţepuiască o firmă sud-africană

Despre modul în care se lucrează la Fortus, Maricel Popa a dat exemplul unei firme care era să fie păcălită de fosta conducere. „Anul trecut a venit o companie din Africa de Sud, din industria mineritului, iar Fortus i-a făcut ofertă de trei milioane de euro pentru a le face o moară pentru minerit. Reprezentanţii firmei s-au dus până la urmă în Germania, la Mercedes, şi acolo li s-a făcut moara pentru un milion de euro“, a menţionat Popa.

 „Privind optimist, cred că până la finele anului se poate stabili direcţia în care se va merge.” Administratorul Remus Vulpescu, despre Fortus 

Cele mai importante momente din istoria recentă a fabricii

Obiect de activitate: fabricarea utilajelor de metalurgie;

A fost privatizată în 2003, contractul fiind reziliat de Stat în 2008, firma revenind în portofoliul AVAS;

În 2008, intră în insolvenţă, iar anul trecut a intrat în faliment, decizia fiind însă revocată în apel; 

Datoriile au crescut, iar numărul angajaţilor a scăzut mai ales după o ofertă de concediere colectivă contra unor salarii compensatorii;

Planurile de reorganizare judiciară au eşuat, presa semnalând în repetate rânduri diferite tranzacţii dubioase semnate de şefii combinatului în această perioadă;

2014: cifră de afaceri 18,2 milioane lei, pierdere netă 26,3 milioane lei, 614 angajaţi. 

A pompat 1,5 milioane de euro în trei ani și conducerea CJ s-a trezit abia acum că n-are drepturi. Marca FILIT nu a fost înregistrată la OSIM de Muzeul Literaturii, cum ar fi fost de aşteptat. Brandul aparţine Asociaţiei „Patrimoniu pentru Comunitate”, fondată de directorul Dan Lungu și nouă angajaţi. Reprezentanții MLR spun că au concesionat marca gratuit către Muzeu și că nu vor să fugă cu ea. „Am făcut asta din motive birocratice”. 7EST spune de un an că CJ finanțează fără să aibă numele și sigla. Acum, un frison traversează holurile Casei Pătrate, toată lumea căutând marca. Prin comparație, Primăria Iași a înregistrat FIE în nume propriu.

Dacă nouă angajaţi ai Muzeului Naţional al Literaturii Române se supără mâine pe instituţie sau pe Consiliul Judeţean (CJ), au puterea de a lua FILIT şi a-l organiza în altă parte. Asociaţia lor, „Patrimoniu pentru Comunitate” este deţinătorul mărcii FILIT la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). Un brand în care Consiliul Judeţean a investit milioane de lei în câţiva ani. Spre comparaţie, Primăria Iaşi a avut grijă de o marcă în care a băgat bani publici: dosarul pentru obţinerea mărcii FIE este deja depus.

Angajaţi la MNLR, deţinători de marcă

În vara anului trecut, în iulie, Asociaţia „Patrimoniu pentru Comunitate”, care funcţionează pe lângă Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, a cerut şi a primit de la OSIM dreptul de a înregistra şi folosi marca FILIT. Aceasta înseamnă că doar asociaţia poate decide asupra organizării festivalului sub această denumire. Nimeni altcineva nu poate folosi numele, caracterele din siglă sau alte detalii care compun brandul FILIT.

Asociaţia, înfiinţată în octombrie 2013, cu două săptămâni înainte de prima ediţie a FILIT şi având sediul la Muzeul Literaturii Române, are în componenţa sa angajaţi ai muzeului, dar şi instituţia la care aceştia lucrează, reprezentată de către directorul Dan Lungu. Membrii asociaţiei sunt persoanele fizice Dan Lungu (director MNLR), Maria Anca Buzea (şef serviciu muzee în cadrul MNLR), Corina Irimiţă Mocanu, Cătălin Mihai Ştefan, Gianina Bârhan, Irina Acostăchioaie, Beatrice Panţîru, Daniela Ştefan, Dan Semenov (jurist MNLR), precum şi persoana juridică Muzeul Literaturii Române prin reprezentant Dan Lungu. Preşedinte este Dan Semenov, vicepreşedinte Daniela Ştefan, iar trezorier Irina Acostăchioaie.

Directorul Dan Lungu a înregistrat marca în iulie 2015. Biroul său de presă motivează că nu era aprobat bugetul festivalului, dar la acea dată totul era pregătit

Buzea: „Habar n-am”

Unul dintre membrii importanţi ai Asociaţiei „Patrimoniu pentru Comunitate”, şefa Serviciului Muzee, Anca Maria Buzea, susţine că habar n-a avut de faptul că entitatea a obţinut de la OSIM marca FILIT. „Acum aud pentru prima dată. O să-l întreb pe directorul meu. Eu ştiu că asociaţia este făcută cu scopul de a sprijini activitatea muzeelor, altceva nu ştiu”, a precizat Buzea.

Un jurist ieşean spune că faptul că o asociaţie a luat marca FILIT nu înseamnă, automat, că aceasta va aparţine vreodată unuia dintre membri. „Intrarea într-o asociaţie se face punând la un loc contribuţia fiecăruia, care poate fi de bani, de experienţă etc. Scopul este nepatrimonial, astfel că un membru care părăseşte asociaţia nu ia acea contribuţie pe care a avut-o iniţial. Aceea rămâne asociaţiei. Totuşi, dacă toţi membrii asociaţiei care are marca decid, FILIT poate fi mutat, cu brand, logo, idei şi orice ţine de festival într-un alt oraş”, a explicat acesta situaţia.

„Am concesionat-o, stați liniștiti”

Biroul de presă al MLR a remis marți seara un scurt răspuns la întrebările 7EST, punctând că nu există pericolul ca marca să plece vreodată din Iași. „Din motive birocratice și practice, înregistrarea mărcii FILIT s-a făcut inițial pe Asociația Patrimoniu Pentru Comunitate, iar Muzeul este membru fondator. Imediat ce s-a obținut marca, aceasta a fost concesionată în mod gratuit către MLR, care o o poate folosi nestingherit. Este exclus să poată fi utilizată de către altcineva fără acordul MLR”.

CJ s-a trezit prea târziu

Pe alocuri, încercările 7EST de a descifra misterele mărcii FILIT au fost zădărnicite de secretomanie. Fără a fi foarte clar când, conducerea Consiliului Judeţean a decis trecerea mărcii FILIT în custodia sa. În momentul în care a existat un prim contact cu OSIM pe această temă, reprezentanţii instituţiei au comunicat că demersul CJ este tardiv, marca fiind deja înregistrată. Cel mai probabil, Consiliul a făcut demersul după iulie 2015. „Consiliul Judeţean a dorit să obţină această marcă, dar nu a mai fost posibil. În mod normal, marca trebuia să fie a instituţiei, cât timp festivalul a fost plătit din bugetul acestei instituţii”, a explicat Sebastian Tătaru, purtătorul de cuvânt al CJ Iaşi.

Recent, conducerea CJ Iaşi a încercat să pună lucrurile la punct în privinţa ediţiei FILIT 2016. „La şedinţa la care a participat conducerea MNLR s-a discutat că instituţia noastră finanţează festivalul, dar doreşte să ştie exact unde se duc banii şi pentru ce. În plus, s-a cerut ca tot proiectul să fie scos la licitaţie, nu dat pe bucăţi, prin încredinţări directe”, a mai spus Tătaru.

Citește și Afacerile „Spiridon”-Tech Confort au ajuns în faza incendiară: Bârliba, ne dai foc?

Primăria Iaşi a cerut marca FIE

Primăria a avut grijă de investiţia din bani publici în imaginea Festivalului Internaţional al Educaţiei, pentru care a plătit ani de-a rândul. Marca FIE este înregistrată de către Municipalitate. „În prezent, Primăria Iaşi are depusă documentaţia pentru obţinerea mărcii FIE. Festivalul este un efort comun al mediului academic şi autorităţii locale, dar marca va fi deţinută de către Primărie”, a explicat Sebastian Buraga, purtătorul de cuvânt al Primăriei.

 Marca FILIT la OSIM, înregistrată pe 27 iulie 2015

Date financiare ale Asociaţiei „Patrimoniu pentru Comunitate”

2013: venituri din activităţi fără scop patrimonial: 51.779 de lei. Cheltuieli: 54.227 lei. Deficit: 2.448 de lei.

2014: venituri: 49.009 lei. Cheltuieli: 35.456 lei. Excedent: 13.553 de lei.

Asociaţia a încasat cei 2% viraţi de binevoitori la momentul completării fişelor fiscale şi taxe de participare la manifestări organizate de Muzeu. Având în vedere că asociaţia a fost înfiinţată pe 15 octombrie 2013, este foarte probabil ca suma din 2013 să fi fost încasată de la Muzeu cu ocazia primei ediţii FILIT (23-27 octombrie 2013). Asociaţia îşi are sediul în Muzeul Literaturii şi este partener al acestuia în organizarea mai multor activităţi.

La 196 de călători/oră, un autobuz de pe linia 27 (Tătărași-CUG) aduce venituri de 140.000 de lei și cheltuieli de 50.000 de lei. Un singur autobuz poate produce 20.000 de euro profit/lună, Unistil operând, în medie, cu cinci autobuze. Celor de la RATP le-au trebuit 10 ani să admită că pierd o groază de bani, făcând cadou acest traseu căpușei Unistil.

După 10 ani de liniște și bună cooperare, RATP a lansat intenția de a lua de la Unistil cel mai rentabil traseu al acestuia: linia 27, Tătărași Sud-Rondul Vechi CUG. Discuția nu este încă oficială, dar 7EST a obținut această informație din surse de încredere. Lovitura ar fi dură pentru Vasile Pușcașu, patronul Unistil, pentru că, timp de un deceniu, RATP i-a oferit pe tavă un traseu care aduce profituri uriașe. Calculele minuțioase realizate de 7EST, bazându-se pe informații obținute de la specialiști din cadrul RATP, arată că un singur autobuz pe linia 27 aduce lunar un profit de 20.000 de euro. Bani care, în loc să ajungă la RATP, au ajuns la Unistil. Iar pentru acest traseu Vasile Pușcașu plătește o redevență lunară de doar 2.000 de lei (sub 400 de euro).

Încasări de 6.272 lei pe zi

Şoferii de la RATP îşi amintesc încă de traseul 27, operat, pe o anumită porţiune, de regie, în trecut: „Erau mulţi călători. Nu doar 7 în fiecare staţie. Mult mai mulţi”. La cifra 7 am ajuns numărând călătorii urcaţi într-un autobuz de la Unistil, în staţia de la Egros, la ora 11, oră cuprinsă în afara programului de vârf – 5-9 şi 12-17.

O tură completă a traseului 27 are 28 de staţii, cu tot cu cele două capete – Rond Tătăraşi Sud şi CUG. Presupunând că din fiecare staţie urcă doar 7 călători, rezultă că în total vor fi transportaţi într-o buclă, 196 de oameni. Dacă fiecare îşi cumpără bilet de 2 lei – iar pentru Unistil multă vreme a fost imposibilă altă variantă, având taxator în mijlocul de transport, rezultă că totalul sumei încasate la o singură tură este de 392 de lei.

În 24 de ore, un autobuz realizează aproximativ 16 ture complete – fiecare tură are fix 14 km şi este normată, în documente oficiale, cu 50 de minute. Programul de lucru este de 17 ore, de la 5 dimineaţă la 22 seara, dar există şi întârzieri pe traseu şi numărul buclelor poate scădea. În cazul realizării a 16 ture complete, încasările pentru un autobuz, zilnic, sunt de 6.272 de lei. În 22 de zile lucrătoare, un autobuz poate aduce încasări de 137.984 de lei. La aceste venituri se adaugă și zilele de weekend.

Călătorii urcă în autobuzul Unistil de pe linia 27, una din cele mai aglomerate rute din oraș

Principalul cost: motorina

Un autobuz second-hand scos la traseu de Unistil poate fi cumpărat cu 15.000 de euro, reprezentând un cost de amortizare, într-un an, de 5.833 de lei lunar. Alte costuri importante sunt motorina, reparațiile și consumabilele. Motorina costă, lunar, peste 13.000 de lei. O tură a traseului 27 are 14 km, iar cele 16 ture zilnice fac 224 de km. În 30 de zile sunt 6.720 de km, care înseamnă, la un consum de 45 de litri la suta de km, cât este în documentele interne ale transportatorilor, 3.060 de litri de motorină.

Reparațiile: maxim 10.000 de lei

Se adaugă ITP-ul – la 6 luni, făcut în baza RATP din Tudor Vladimirescu, dar şi reparaţiile lunare, incluzând salariile mecanicilor. „Acestea nu trec de 10.000 de lei lunar. Autobuzele second hand se strică destul de des, dar mai rar cedează o piesă de bază. Ele se pot defecta zilnic la piese neesenţiale, dar să spun că o dată pe lună se umblă la motor, la radiator sau la alte piese mari şi scumpe”, ne-a explicat un şofer din cadrul RATP Iaşi.

Pe lângă reparaţii, mai există cheltuieli anuale cu seturile de cauciucuri – de vară şi de iarnă pentru 6 roţi. Un cauciuc costă, în medie, 1.200 de lei – preţul total pentru 12 ar fi de 14.400 de lei anual, deci 1.200 de lei lunar.

Cheltuieli cu salariile şi asigurările

În plus, există cheltuieli lunare cu salariile şoferilor (doi, câte unul la 8 ore) şi taxatorilor (tot 2). Primii au venituri de 2.000 de lei, ceea ce înseamnă că firma are cheltuieli totale de aproximativ 4.500 de lei pentru fiecare. Taxatorii au salarii de 1.500 de lei, ceea ce înseamnă cheltuieli pentru firmă de aproximativ 3.500 de lei. Prin urmare, salariile reduc din totalul încasărilor încă 16.000 de lei lunar. Mai există cheltuieli cu dispeceratul, dar acestea sunt foarte mici – câţiva lei pe zi.

La toate se adaugă preţul asigurării pentru autobuz: maxim 3.000 de lei anual – 250 de lei lunar. Punem și influența salariilor TESA: circa 200 de lei lunar.

Se adaugă: chiria la autobaza din Tudor, ținută la secret de RATP și Unistil, precum și plata utilităților – apă, curent electric, încălzire birouri. Influența asupra costurilor lunare pe un autobuz este de câteva sute de lei.

10 ani de profituri uriașe

În total, cheltuielile lunare generate de un autobuz sunt de aproximativ 47.500 de lei. Dacă este atins targetul de 138.000 de lei din 7 călători la fiecare staţie, dintr-un autobuz pot rămâne, partea firmei, 91.000 de lei. Redevenţa pentru traseul 27, stabilită prin contractul din 2006, este de numai 2.000 de lei/lună.

Unistil operează cu 6 autobuze la orele de vârf şi 4 în restul zilei – o medie de 5 maşini pe traseu. Acestea pot aduce firmei aproximativ 450.000 de lei lunar.

Aşa ar arăta, lunar, fără evaziune şi cu toţi călătorii plătitori de bilet, veniturile Unistil de pe traseul 27. Acesta este şi motivul pentru care RATP doreşte să preia această rută, după 10 ani în care Unistil a adunat venituri uriașe plătind o redevență simbolică.

 Vasile Pușcașu bagă bani în politică pentru protecție în afaceri: redevențele plătite Primăriei sunt ridicol de mici

Calculul de profit/autobuz la Unistil, pe traseul 27

Venituri: 138.000 de lei

Cheltuieli:

• amortizare autobuz (12 luni): 5.833 lei/lună
• motorină: 13.000 lei
• reparații (inclusiv salarii mecanici): 10.000 lei
• cauciucuri: 1.200 lei
• salarii (șoferi, taxatori): 16.000 lei
• asigurări: 250 lei
• redevența: 400 lei
• salarii TESA: 200 lei
• chirie autobază, utilități: 500 lei

TOTAL cheltuieli: 47.383 lei

PROFIT BRUT: 90.617 lei (20.000 de euro/lună la un singur autobuz)

Notă: Calculele arată că și la doi călători/stație, Unistil tot are profit. Pierderile apar doar dacă este un singur călător/stație pe traseul 27.

Citește și O faptă eroică de care nu s-a știut: Movilă l-a răsturnat pe Ceauşescu

Contract secret

7EST a solicitat, în repetate rânduri, RATP Iaşi să ofere contractul cu Unistil referitor la baza din Tudor Vladimirescu, unde sunt garate şi întreţinute autobuzele firmei lui Vasile Puşcaşu. Deşi RATP este a Primăriei, terenul este al Municipalităţii, iar baza este a regiei publice, conducerea RATP a refuzat. Singurele răspunsuri au fost cele care vizau lucruri evidente. „Putem spune că Unistil are o hală, o parte din clădirea de birouri – mai precis 3 birouri la parter şi parcare în curte, pentru autobuze. Pentru că este un contarct cu o firmă privată şi partenerul se opune, nu putem face publice date din acest contract”, a explicat Adrian Mihai, purtătorul de cuvânt al RATP Iaşi.

Afirmaţie-bombă a Gabrielei Cuciureanu într-un dosar de la instanţă: rectorul interimar Dragoş Pieptu a cerut în mod expres ca unei candidate din Franţa să-i fie adăugate foile matricole în dosar, deşi acestea ajunseseră la universitate după termenul-limită. Pieptu a refuzat să comenteze acuzaţia.

Informaţii explozive apar în scandalul evaluărilor dosarelor candidaţilor cetăţeni străini pentru admiterea la studii cu taxa în valută din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF)„Gr. T. Popa” Iaşi. Conform Gabrielei Cuciureanu,  secretară-şefă a universităţii, căreia i-a fost desfăcut contractul de muncă în urma scandalului, pentru ca unii dintre candidaţi să se regăsească pe lista celor admişi au fost făcute presiuni.

„Au fost multiple intervenţii”

În documentele depuse la Tribunalul Iaşi în dosarul în care a contestat, în decembrie 2015, decizia de suspendare a contractului de muncă, Cuciureanu descrie un caz suspect, de fraudă, al candidatei Sidonie Marguerettaz din Franţa, admisă la Facultatea de Medicină - studii în limba franceză.
Potrivit secretarei-şefe, pe 10 august 2015 a fost data limită de depunere a dosarelor noi sau a completării cu documente lipsă la dosare deja înregistrate şi evaluate, iar fostul rector Dragoş Pieptu i-ar fi comunicat că toată corespondenţa (în plic) care soseşte pe adresa Rectoratului după această dată nu se înregistrează, nu se deschide şi va fi pusă separat „deoarece nu va fi luată în consideraţie prin depăşirea termenului”. „În această perioadă au fost multiple intervenţii de la candidaţi sau diverşi reprezentanţi ai acestora, de primire a documentelor lipsă la dosar şi completare a dosarelor prentru ca acestea să devină eligibile la admitere”, susţine Cuciureanu, în documentele depuse instanţă.

Sidonie Marguerettaz (dreapta) studiază liniştită la UMF, scăpând de pe lista celor 43 de studenţi pentru care universitatea cere exmatricularea

S-a interesat de dosarul franţuzoaicei

Aceasta a menţionat că presiuni au fost făcute în mai multe situaţii, inclusiv pentru completarea dosarului candidatei Sidonie Marguerettaz, dar persoanelor care ar fi insistat pentru completarea dosarelor unor candidaţi le-ar fi răspuns că acest lucru nu se mai poate pentru că s-a depăşit termenul. Gabriela Cuciureanu mai susţine că, pe 20 august 2015, fostul rector Dragoş Pieptu i-ar fi spus, în Rectorat, să deschidă corespondenţa care a fost pusă separat şi să nu înregistreze dosarele de candidatură nou-venite, dar „documentele primite ca şi completare la dosarele deja înregistrate şi evaluate să fie adăugate la dosarul corespunzător fiecărui candidat”.

„După finalizarea completării acestor documente lipsă la dosar, domnul profesor Dragoş Pieptu m-a chemat în biroul dumnealui şi m-a întrebat dacă candidata Marguerettaz Sidonie are dosar complet care să poată fi trimis la minister. Iniţial, la dosarul acestei candidate lipseau foile matricole din timpul liceului”, mai arată fosta secretara-şefă a UMF. Acesta menţionează că a verificat împreună cu o colegă dosarul candidatei din Franţa şi i-ar fi comunicat fostului rector că, în urma adăugării documentelor, aceasta are dosarul complet.

Admisă cu 56 de puncte

„Domnul rector mi-a comunicat că, dat fiind că această candidată are acum dosarul complet, evaluat cu 55/56 de puncte rezultă că este admisă(...). La întrebarea mea adresată domnului profesor doctor Dragoş Pieptu referitoare la ce răspuns să dăm candidaţilor care vor vedea listele modificate şi faptul că mai sunt şi alţi candidaţi care în acest fel au dosar complet şi ar fi eligibili la admitere, acesta a precizat că explicaţia pe care trebuie să o dăm candidaţilor este că a fost o greşeală tehnică”, mai arată Cuciureanu. Aceasta menţionează că tânăra din Franţa ar fi fost în audienţă la fostul rector Pieptu, conducător interimar al instituţiei la acel moment.

UMF tace

„Referitor la poziţia oficială a Universităţii de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa Iaşi cu privire la afirmaţiile doamnei Gabriela Cuciureanu, precizăm că aceasta este exprimată în documentele depuse la dosarul din instanţă”, au precizat, în replică, reprezentanţii UMF.

Fostul rector Dragoş Pieptu nu a dorit să comenteze acuzaţiile Gabrielei Cuciureanu. „Treaba dumneaei ce face. Nu mă mai interesează. Aştept ca justiţia  să-şi facă datoria şi sper ca doamna Cuciureanu să ajungă acolo unde merită”, a declarat Dragoş Pieptu, fostul rector al UMF.

Cine a evaluat candidaţii străini?

În toamna lui 2015, la UMF s-a descoperit că punctajele unor candidaţi străini, înscrişi pentru a fi admişi la studiile cu taxă, erau umflate. Iniţial, în culpă au fost 94 de candidaţi (88 la Facultatea de Medicină şi 6 la Facultatea de Medicină Dentară), dar, în final, numărul celor cu probleme s-a redus la 43.

După izbucnirea scandalului, Pieptu şi-a dat demisia „de onoare”. Pare însă că a girat un haos la admitere

Nume mari în comisiile de evaluare

În primă instanţă, responsabilitatea evaluării dosarelor a aparţinut unor comisii desemnate de rector printr-o decizie a din 2 iunie 2015. Din comisia de validare studii licenţă au făcut parte 23 de membri, dintre care, pentru Facultatea de Medicină: prof.dr. Carmen Vulpoi, prof.dr. Radu Iliescu, prof. dr. Ioan Costea, prof.dr. Cristina Rusu, conf.dr. Cătălina Luca, şef.lucr.dr. Florin Petrariu, şef. lucr. dr. Cristinel Stan, şef. lucr.dr. Cristina Dimitriu, şef.lucr.dr. Loredana Hurjui, iar pentru Facultatea de Medicină Dentară: prof. dr. Norina Forna, asist. dr. Carina Balcoş, asist.dr. Adina Armencia, asist. dr. Ana Maria Filioreanu, asist.dr. Irina Nica.

Citește și EXCLUSIV. Banii RATP s-au dus în buzunarul lui Pușcașu: Unistil, profit uriaș pe traseul 27

Profesori care au confirmat haosul

Într-o acţiune în care a contestat decizia de concediere, Gabriela Cuciureanu susţine că, în august 2015, în plin proces de evaluare a dosarelor candidaţilor, o parte din membrii Comisiei de evaluare au plecat în concediu. Astfel, unii din membri comisiei ar fi trebuit înlocuiţi.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de unele cadre didactice audiate în cadrul Comisiei de Disciplină care a cercetat-o  pe Gabriela Cuciureanu. Altele au precizat că nu exista o metodologie clară de evaluare, că au aflat târziu că erau în comisii sau că au fost implicaţi unii oameni fără experienţă. Legat de acest aspect, reprezentanţii UMF au susţinut că „deoarece toate documentele legate de evaluarea din august 2015 a studenţilor de la liniile de studiu în limbile engleză şi franceză au fost predate organelor în drept (…), UMF nu poate formula opinii publice în afara spaţiului de anchetă.”

Așa-zisele eurocontainere sunt ghene obișnuite, dar mai noi. Nu există recipienți speciali pentru PET-uri, iar centrele de colectare sunt doar câteva în oraș. La case, există o singură pubelă pentru toate deșeurile. 100 de familii de boschetari reciclează 80% din PET-uri și le vând la firme private, în timp ce Salubris a cheltuit milioane de euro pe „proiecte ecologice”.

În timp ce combinatul seamănă cu un mormânt, rechinii roiesc în jurul Halei Turnătorie, pentru care există o ofertă subevaluată din partea unei firme aflate la mare sentiment cu directorul Chișcă. Administratorul special acuză tranzacțiile păguboase făcute de directorul combinatului: 31 de vagoane subevaluate și un pod de oțel oferit gratuit firmei Colect Metal. Patronul firmei este urmărit penal de DNA și are sechestru. Gheorghe Chișcă a declarat că oferă toate răspunsurile pentru 7EST la sfârșitul acestei săptămâni.

Administratorul special Remus Vulpescu a declarat că situaţia dezastruoasă de la Fortus se datorează echipei manageriale conduse de directorul general Gheorghe Chişcă. Una dintre „anomaliile“ constatate recent de Vulpescu la Fortus a fost stabilirea unor dobânzi pentru salariile restante.

„Directorul economic mi-a spus că va emite salariaţilor documente individuale cu sumele cuvenite la zi. L-am întrebat ce va trece în acele hârtii. Mi-a spus că va trece tot. I-am cerut atunci să-mi trimită o hârtie să văd şi eu cum arată şi ce sume conţine. Mi-a spus atunci că vor fi incluse şi nişte dobânzi la sumele neachitate. I-am spus că fiind în insolvenţă nu poate lua singur această decizie. Mi-a spus că a informat administratorul judicar, deşi trebuie să ceară acordul acestuia. Nici până astăzi, nu am primit încă acea hârtie“, zice administratorul special.

Curent de la Mitropolie

Vulpescu spune că ar fi dispus să vină la Iaşi să se ocupe personal de Fortus, dar că nu are condiţiile necesare.

„Dacă trebuie, mă mut şi eu la Iaşi. Dar ce să fac, să vin şi să nu am curent. Să iau cum ia Chişcă printr-un fir tras de la Mitropolie, să-şi încălzească biroul cu o aerotermă?! Nu! Acolo, ca să reporneşti activitatea nu ai ce face cu 220v. Trebuie reabilitată staţia de transformare şi pentru asta trebuie bani. Ca să reiei activitatea, acolo ai nevoie de câteva mii de volţi“, zice Vulpescu.

Vagoane vândute, bani neîncasaţi

Pentru a face rost de bani, directorul general de la Fortus a decis să vândă 31 de vagoane, la un preţ considerat mult prea mic de Remus Vulpescu, iar banii nu au fost încasaţi în totalitate.

„Au fost vândute 31 de vagoane către SC Colect Metal SRL Iaşi, iar preţul nu a fost încasat în totalitate. Procedura de valorificare spunea foarte clar că vagoanele vor fi predate la două zile de la intrarea banilor în cont. Acestea au fost predate înainte să intre toţi banii în cont. În plus, directorul a negociat plata în rate. Cumpărătorul a plătit două rate din trei şi pe urmă a fost executat silit de firma SC Neptun SA Câmpina. Preţul a fost foarte mic, 68 de bani pe kilogram de material rulant, în condiţiile în care fierul vechi se vinde la Iaşi cu 50 de bani pe kilogram, iar Fortus vindea efectiv vagoane, ce puteau folosite ca atare“, menţionează Vulpescu.

La Fortus nu există nici măcar curent. Directorul Chișcă și-a tras un fir de la Mitropolie, ca într-o comedie absurdă

Plătite şi alte cheltuieli

Mai mult, administratorul special precizează că banii nu au mers la salariaţi, aşa cum spunea procedura: „Din banii care au intrat, o parte s-au dus la alte cheltuieli. În centralizatorul de plăţi apare că au fost încasaţi toţi banii pe vagoane şi plătit o parte către creditorul cumpărătorului vagoanelor, ca şi cum Colect Metal nu ar mai avea de plătit nimic către Fortus. Acesta este un fals intelectual, o evidenţiere greşită a circuitului banilor! În plus, hârtiile arătau că firma Colect Metal fusese executată silit în mod direct, adică banii s-au dus din contul firmei în contul Neptun SA, fără să treacă prin Fortus.“

Pod feroviar dat degeaba

O altă „afacere“ gândită de Chişcă a fost tăierea unui pod feroviar, oţelul rezultat fiind dat firmei care a tăiat podul.

„Cei de la Fortus au decis să taie un pod feroviar şi pentru asta au apelat tot la firma Colect Metal. Pentru serviciul prestat, cei care au tăiat podul au primit oţelul rezultat, iar Fortus nu s-a ales cu nimic. În aceste condiţii, eu nu pot să aprob să fie vândute şi alte bunuri din patrimoniul Fortus, pentru că risc să nu mai găsesc nimic şi nici datoriile nu sunt plătite. Valorificare nu înseamnă spulberarea bunurilor Fortus!“, precizează Remus Vulpescu.

„Am angajaţi şi trebuie să trăiesc“

Patronul firmei Colect Metal SA, Petru Buzincu, recunoaşte cele spuse de Vulpescu, dar menţionează că firma sa mai are de încasat 1,8 milioane de lei de la Fortus.

„Eu nu am niciun interes la Fortus, am 70 de angajaţi şi trebuie să trăiesc. Da, noi am luat cele 31 de vagoane, iar ultima plată (n.r. – 290.000 de lei) s-a făcută către Neptun SA în contul unei datorii pe care o avea Fortus către aceasta. În ceea ce priveşte podul feroviar, mi se pare normal ca pentru serviciul prestat să fim plătiţi şi, dat fiind că Fortus nu avea bani, ne-am înţeles să luăm noi oţelul, la preţul pieţii. Era mai bine să-l fi lăsat la ei în curte?! În momentul de faţă, noi mai avem de încasat de la Fortus 1,8 milioane de lei pentru gazele tehnice (oxigen lichid, bioxid de carbon, gorgon) furnizate de-a lungul timpului, pentru a-şi desfăşura activitatea“, spune Buzincu.

„Dacă nu vând, intră în faliment!“

Omul de afaceri ieşean adaugă că a făcut în urmă cu doi ani o ofertă de 1,5 milioane de euro pentru Hala Turnătorie, dar care a fost refuzată: „AVAS-ul nu a fost de acord atunci. Acum fierul vechi de la acea hală nu ştiu dacă mai valorează 700.000 de euro. Ei spun că face 2,9 milioane de euro, atunci să văd cum o vând. Fortus nu are nicio şansă să-şi revină dacă nu vând din active pentru a-şi recupera datoriile. Hala Turnătorie nu mai poate fi refăcută şi pe zi ce trece se degradează şi alte hale, iar preţul fierului vechi scade.“

Buzincu, urmărit penal

Prin Ordonanţa din 24.09.2012 dată de D.N.A - Serviciul Teritorial Iaşi, s-a dispus începerea urmării penale şi luarea măsurilor asiguratorii asupra lui Petru Buzincu după ce în 18.11.2010 firma acestuia a obţinut printr-o licitaţie un pachet de mijloace fixe pentru suma de aproximativ 450.000 de euro, fără TVA.

Potrivit unui document emis de DNA, pachetul avea valoarea de piaţă de 726.200 de euro fără TVA. Această sumă a rezultat în urma unui raport de evaluare întocmit de către expertul evaluator Dan Nistor Nuţescu în martie 2010.

Axa fierului vechi

Un alt nume vehiculat în cazul problemelor de la Fortus este cel al deputatului ieşean Petru Movilă. Deşi spune că nu are dovezi care să-l incrimineze pe Movilă, fostul prefect, Dan Cârlan, consideră că Movilă ar fi interesat în vânzarea patrimoniului Fortus.

„Domnul Movilă este foarte activ în privinţa Fortus şi de mai multe ori a cerut vânzarea patrimoniului. În plus, dumnealui este cel care l-a adus de mână pe Gheorghe Chişcă şi l-a pus şef la Fortus“, spune Dan Cârlan.

Interesul lui Movilă, susţin surse din mediul politic ieşean, ar veni şi pe seama legăturile avute cu Dănuţ Pilă şi Petru Buzincu. Deputatul ieşean este cumătru cu Dănuţ Pilă, director la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, care la rândul său ar avea legături cu Petru Buzincu, patronul firmei Colect Metal, care a făcut mai multe afaceri considerate păguboase pentru Fortus.

Se jură că nu se cunosc

Patronul de la Colect Metal, Petru Buzincu, susţine că nu îl cunoaşte pe şeful DRDP, Dănuţ Pilă, şi că nu are nicio legătură cu acesta. „Ştiu că a fost şef pe la Drumuri şi Poduri. Eu nu l-am văzut în viaţa mea pe acest om. Adică eu am pilă la Pilă? Astea sunt fabulaţii! Pe mine m-a contactat acum câţiva ani de prin Oltenia cineva, care avea o firmă cu deszăpezirile, şi a venit la Iaşi şi mi-a zis că trebuie să se întâlnească cu domnul Pilă“, spune Petru Buzincu.

Acelaşi lucru îl zice şi Dănuţ Pilă: „Nu-l cunosc şi nu ştiu cum arată domnul Buzincu. Ştiu că dumnealui se ocupă cu fier vechi. Ah... ştiu că, la un momentdat, au apărut nişte comentarii despre o relaţie între mine şi Buzincu. Dar, repet, nu mă cunosc cu dumnealui, nu este nicio legătură între noi.“

Şi Petru Movilă spune că nu-l cunoaşte pe Buzincu; „Eu nu am nicio legătură cu Buzincu. Eu nu l-am pus pe Chişcă la Fortus. Nichita şi Adomniţei au votat să se vândă halele de la Fortus, prin reorganizare, nu Movilă.“

Remus Vulpescu, administratorul special, spune că Gheorghe Chișcă spulberă activele Fortus

Chişcă vrea 13,56 milioane de euro

Vulpescu susţine că, în urma discuţiilor purtate cu Gheorghe Chişcă, acesta a cerut 13,56 de milioane de euro, fără a preciza ce va face cu banii.

„Domnul Chişcă solicită 13,56 milioane de euro de la toată lumea, fără să spună în ce ordine pot fi desfăşurate anumite activităţi, ce rezultat ar avea fiecare activitate în parte şi nu relaţionează cu administratorii judiciari şi speciali. Tot ce evidenţiază domnul Chişcă sunt nişte calcule superficiale, fără vreo explicaţie a modului de calcul şi că trebuie să primească acei bani“, adaugă Vulpescu.

Citește și EXCLUSIV. Banii RATP s-au dus în buzunarul lui Pușcașu: Unistil, profit uriaș pe traseul 27

Proteste şi ameninţări cu greva foamei

La începutul acestei săptămâni, Remus Vulpescu a fost prezent la Iaşi, pentru a se găsi o soluţie pentru rezolvarea problemelor, însă reprezentanţii judiciari, ZRP Insolvency Bucureşti şi SMDA Insolvency, filiala Mureş, reprezentată de Călin Zamfirescu, nu au venit la discuţii.

În momentul veniri la iaşi, Vulpescu a fost întâmpinat de câţiva angajaţi de la Fortus, care protestau în faţa prefecturii şi care au ameninţat că vor intra în greva foamei dacă nu se vor plăti salariile restante.

Decizie curioasă a Tribunalului: deşi o femeie a fost achitată într-un grav dosar penal, judecătorul i-a respins cererea de a primi daune. Anca Apostol a stat mai mult de jumătate de an în arest preventiv. Avocaţii unei tinere care se consideră nedreptăţită de un judecător anunţă că se vor bate până la capăt

O tânără, achitată după ce a fost acuzată de trafic de persoane, a cerut, fără succes, 100.000 de euro daune morale de la Stat.

Reţea cu prostituate minore

Cătălina Anca Apostol (31 de ani) din Tulcea a fost reţinută de DIICOT Iaşi în 2 octombrie 2010 şi arestată preventiv, în aceeaşi zi, de Tribunal pentru trafic de persoane, trafic de minori şi aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat. Cinci luni mai târziu, tânăra a fost trimisă în judecată, alături de alte 18 persoane, fiind acuzată că făcea parte dintr-o reţea care a racolat zeci de tinere, printre care şi minore, pe care apoi le-a obligat să practice prostituţia în localuri din Marea Britanie şi Spania. Apostol ar fi instruit şi supravegheat mai multe victime şi ar fi colectat bani pe care acestea le primeau de la clienţii racolaţi în cluburile de noapte.

Apostol a demonstrat că nu era vinovată în reţeaua cluburilor de noapte

Eliberată din arest după şapte luni

Tânăra a fost eliberată din arest în mai 2011. Aceeaşi instanţă a decis, în aprilie 2013, să o achite pe motiv că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii. Procurorii au declarat apel, dar acesta a fost respins, în aprilie 2015, de Curtea de Apel Iaşi, decizia fiind definitivă.

Femeia a dat în judecată Statul român şi a solicitat plata a 100.000 de euro daune morale pentru perioada petrecută după gratii.

„Instanţa civilă s-a transformat în instanţă penală - de control judiciar, prin analiza pe fond a temeiniciei şi legalităţii luării şi, ulterior, prelungirii arestului preventiv” Cristina Pavlovici, alt avocat al Ancăi Apostol

„Reclamanta a suferit o traumă emoţională cât a fost arestată pe nedrept fiind lipsită de dreptul constituţional la libertate, obligată să stea în arestul poliţiei, să suporte rigorile unei anchete penale, fiind evident că în toată această perioadă cât a durat procesul penal, imaginea sa a fost deteriorată, cunoscuţii săi fiind influenţaţi negativ de faptul reţinerii şi cercetării”, se arăta în dosar.

Citește și Fosta secretară-şefă de la UMF: „Rectorul Pieptu a măsluit dosarul candidatei Sidonie Marguerretaz”

Avocat revoltat

Pe 18 februarie 2016, instanţa a decis însă să respingă acţiunea. „Considerăm că este o soluţie aberantă, ce contravine tuturor normelor de drept. Este uşor pentru un magistrat care nu a călcat pragul arestului preventiv pentru a constata condiţiile inumane din cadrul unităţilor de detenţie, să dispună o soluţie atât de bizară, care nu are nici un fundament legal”, susţine Robert Amuntencei, unul dintre avocaţii Ancăi Apostol. Apărătorii spun că vor declara apel.

Maricica Tagarcea, şefa Serviciului de Evidenţă a Persoanelor din Scânteia, a fost trimisă în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi după ce a luat mită torturi, parfumuri, genţi, rochii şi bani pentru a elibera cărţi de identitate pentru cetăţeni din Republica Moldova. Potrivit unor surse din rândul anchetatorilor, aceştia erau aduşi de diferite persoane în România, după ce găseau ieşeni care să îi ia în spaţiu, apoi îi duceau la Scânteia unde depuneau actele. Conform rechizitoriului, doar 2.063 de moldoveni au fost luaţi în spaţiu de trei persoane.

Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi au acuzat-o pe Maricica Tagarcea, şefa Serviciului de Evidenţă a Persoanelor din Scânteia, de luare de mită în formă continuată şi complicitate la acces ilegal la un sistem informatic. Aceasta a fost trimisă în judecată în stare de arest la domiciliu. În acelaşi dosar au fost acuzaţi şi Luigi Augustin Pelin de complicitate la luare de mită în formă continuată şi Mihaela Feraru de acces ilegal la un sistem informatic.

Au preluat în spaţiu peste 1.600 de persoane

„Începând cu data de 1 octombrie 2014 până la data de 20 octombrie 2015 în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu referitoare la primirea documentaţiei pentru eliberarea cărţii de identitate şi pentru eliberarea cărţii de identitate a primit de la martorele A. A. şi C. M. V. care au preluat în spaţiu un număr de 1667 persoane pentru care au depus dosare la SPCLEP Scânteia , a primit săptămânal de la ele suma de 100 lei precum şi o pereche pantofi de damă, o geacă din material textil, 2 genţi de damă, 1 parfum de damă marca Pacco Rabane, mai multe torturi, dulciuri şi flori – avantaje materiale în cuantum de 5470 lei”, susţin procurorii în rechizitoriu.

Torturi şi haine - mită

Anchetatorii susţin şi că, din decembrie 2013 până în august 2015, Maricica Tagarcea, a primit mită de la o femeie pentru eliberarea cărţii de identitate pentru 396 de basarabeni luaţi în spaţiu de o altă persoană. Astfel,  şefa Serviciului de Evidenţă a Persoanelor din Scânteia ar fi luat câte 50 sau 100 de lei săptămânal, aproximativ 10 torturi, bomboane, un parfum, cafea, rochii, o pătură electrică, în valoare totală de 2.260 de lei.

De asemenea, la cererea lui Tagarcea aceeaşi persoană i-a plătit lui Luigi Augustin Pelin şase rate la bancă, în valoare totală de 1.190 de euro.

„După data de 1 august 2015 martora F. I. a dat câte 10 euro pentru fiecare dosar primit de şefa SCPCLEP Scânteia, Tagarcea Maricica, respectiv suma de 1.210 euro pentru 121 persoane preluate în spaţiu, respectiv câte 15 euro pentru 18 persoane pentru a depus documentaţia în datele de 29 şi 30 septembrie 2015, respectiv 270 euro”, mai arată anchetatorii.

De asemenea, aceeaşi persoană  i-a plătit o consultaţie medicală fiicei şefei Serviciului de Evidenţă a Persoanelor din Scânteia.

Citeşte şi EXCLUSIV. Banii RATP s-au dus în buzunarul lui Puşcaşu: Unistil, profit uriaş pe traseul 27

Tagarcea mai este acuzată şi că a divulgat username-ul şi parola de acces la aplicaţia Portal administrată de Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Mihaelei Feraru „care i-a permis acesteia ca, fără a avea avizele legale, să  acceseze fără drept baza de date Evidenţă Paşapoarte”.

Investiţia viceprimarului Gabriel Surdu într-un bloc din Copou stârneşte deja rumoare. Deşi abia a început lucrările, Surdu este privit cu ostilitate după ce a tăiat un copac cu vârsta de 108 ani. Viceprimarul mai vrea să dea lovitura cu o parcare, facilitate care lipseşte în zonă

Viceprimarul PSD Gabriel Surdu pune la cale o afacere trăsnet în Copou, pe strada Lascăr Catargi nr. 48, la câţiva metri de sediul TVR Iaşi.

Amortizarea terenului în aproape 2 ani

După ce a cumpărat un teren de 1.967 de metri pătraţi, cu 430.000 de euro, de la familia Maria şi Marius Armbruster, foşti Vlad, viceprimarul vrea să construiască un bloc cu trei etaje, dar şi o parcare subterană cu 100 de locuri. Afacerea este mai mult decât profitabilă pentru că în zonă nu sunt parcări, iar la câţiva paşi se află Institutul Regional de Oncologie (IRO) cu o parcare arhiplină. Zilnic, zona Lascăr Catargi este plină de maşini parcate pe trotuare. După finalizarea investiţiei, la un preţ de 1 leu/oră pentru staţionare, Surdu poate scoate un maxim de 2.400 de lei pe zi, adică 72.000 lei pe lună. În consecinţă, într-un an, poate câştiga doar din parcarea cu plată circa 860.000 lei, adică în jur de 195.000 de euro.

Aici va fi construit blocul lui Surdu

A nemulţumit vecinii

Locatarii de lângă terenul lui Surdu sunt nemulţumiţi de zgomotul şi praful produs de lucrări. Pe terenul respectiv se aflau două clădiri. Edilul are dreptul să o demoleze pe cea mai apropiată de stradă şi să o refacă pe cea din spate, care este un fost han. „Proiectul este făcut cu arhitecţi care se pricep. Eu am de refăcut clădirea din spate. Acolo se spune că există o istorie, că a locuit un general. Nu este monument. În locul clădirii din faţă vreau să ridic un bloc cu maximum trei etaje. Am introdus documentele pentru întocmirea Planului Urbanistic. Vom vedea exact atunci ce se poate face. Se va respecta arhitectura şi vom amenaja şi o grădină în curte. Cert este că vreau să construiesc o parcare subterană cam cu 100 de locuri, pe două nivele. Zona este aglomerată şi nu sunt parcări. Vor fi apartamente, iar la parter spaţii de utilitate publică. Este normal să fie puţin zgomot, să fie utilaje”, a declarat Gabriel Surdu.

Academicianul spune că era uscat

Gabriel Surdu s-a stricat rău de tot cu vecinii pentru că a tăiat un copac vechi de 108 ani. Salcâmul japonez de pe terenul cumpărat de viceprimar era declarat monument al naturii. Titulatura a fost acordată de Academia Română şi tot de ea retrasă. „Am dat o aprobare acum două, trei săptămâni. L-am văzut şi vara, l-am văzut şi toamna, multe crengi uscate. El a mai fost toaletat. Strica aspectul general. Trebuia sacrificat”, a declarat Constantin Toma, membru al Academiei Române, preşedinte al comisiei de avizare în ceea ce priveşte arborii clasaţi.

Între timp, Surdu dă vina pe foştii chiriaşi din clădiri. „Acel copac a fost afectat de oamenii care au locuit acolo. 80% din coroană era uscată. Îmi pare rău că nu am chemat pe cineva înainte de tăiere să-l vadă. Eu am trimis scrisori vecinilor prin care le-am transmis că mă pot întreba orice”, a mai spus viceprimarul PSD.

Citeşte şi Boschetarii rad tot: Salubris pierde milioane de euro. Colectarea selectivă a deşeurilor, o imensă minciună

Agenţia de Mediu: Era un copac sănătos tun

Reprezentanţii Agenţiei de Protecţie a Mediului (APM) susţin că salcâmul japonez era mai falnic ca niciodată. Aceştia mai spun că cine are bani în Iaşi poate face orice. „Ei s-au adresat Academiei, care ne-a comunicat şi nouă concluzia. Arborele ăla nu era uscat, aşa cum spune domnul academician. Era viguros. Ne pregăteam să facem o analiză de sol în ideea să nu-i pună ceva la rădăcină să moară. Până să facem, au venit cu hârtia de la Academie. Cine are bani, poate să facă orice în oraşul ăsta”, a spus Bogdan Davideanu, director APM Iaşi.

 Aşa arăta copacul înainte de tăiere (stânga), ulterior fiind ciopârţit bucată cu bucată (dreapta)

Dendrolog: „Perfect sănătos”

Ionel Lupu, preşedintele Asociaţiei Dendro-Ornamentale „Anastasie Fătu” din Iaşi, reclamă avizul Academiei. „Nu trebuia tăiat, lemnul era sănătos. S-a tăiat din motive de bani. Bănuiesc că s-a dat pe undeva bani. M-am mirat că academicianul Toma a avizat această tăiere”, a explicat Lupu, pentru 7EST.